„Voieşti să te faci sănătos?” Duminica slăbănogului la Mănăstirea Suruceni

1219

Duminica a IV-a după Înviere, cea a Slăbănogului, a adunat la Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Suruceni, numeroși creștini pentru a se ruga alături de obștea monahală la Sfânta Liturghie oficiată de slujitorii așezământului monahal.

Este Duminica în care aflăm că Hristos S-a făcut om pentru noi, oameni ai păcatului, pentru ca să nu ne mai plângem că nu avem om, pentru a ne arunca în scăldătoare. Mai mult de atât, pentru fiecare dintre noi există o scăldătoare cu șapte pridvoare, Biserica lui Hristos, locul vindecării noastre.

În conformitate cu învățătura ortodoxă, vindecarea este strâns legată de mântuirea sufletului. Trebuie să ne vindecăm pentru ca la cea de a Doua Venire a lui Hristos, să-L vedem ca Lumină, și această Lumină să ni se facă viață, și nu foc, care va fi iadul. Biserica, prin întreaga sa viață, se luptă să le dăruiască oamenilor vindecare duhovnicească.

„Avem mare trebuință de vindecare, deoarece prin cădere, prin viața în păcat și în patimi, ne-am abătut de la buna noastră funcționare, ne-am „dereglat”. În loc să-L avem pe Dumnezeu în centrul vieții noastre și să ne îndreptăm viața după legea dumnezeiască, ne-o îndreptăm după propria noastră logică, care în multe privințe este lipsită de orice logică. Centru vieții noastre a devenit omul, iar nu Dumnezeu-Omul, legea rațiunii, iar nu legea lui Dumnezeu, lucrarea patimilor, nu cea a Duhului Sfânt,” – ne explică IPS Ierotheos Vlachos.

Astfel, întreaga noastră strădanie ar trebui îndreptată spre tămăduirea sufletului. Firește, nu reușim aceasta cu propriile puteri, avem însă Biserica și lucrarea Dumnezeiescului Har, care ne vindecă și îndreaptă către Dumnezeu.

În cuvântul rostit la finalul Sfintei Liturghii, părintele Victor Ceresău a tâlcuit fragmentul evanghelic, menționând că Biserica este acel spaţiu, în care suntem chemați să răspundem chemării divine. În măsura răspunsului nostru pozitiv, Hristos va lucra la tămăduirea noastră.

„N-am om”, spune slăbănogul, iar împreună cu el mulți dintre noi. Această constatare L-a făcut pe Hristos Dumnezeu să se facă asemenea nouă, luând fire omenească. Pentru ca nimeni niciodată, oricât de slăbănogit n-ar deveni, să nu se simtă singur. 

Noi avem OMUL. Hristos Dumnezeu cel Înviat.

sursa http://manastireasuruceni.md


Articole postate de același autor
2974

Iisus ne îmbie încercarea Sa, cea din urmă: încercarea iubirii

A încercat omul toate: bogăţia, puterea, ştiinţa, păcatul, dar fericit nu l-a făcut nici una! Iisus ne îmbie încercarea Sa, cea din urmă: încercarea iubirii. Aceea pe care nimeni n-a făcut-o, sau pe care puţini au încercat-o, doar puține clipe ale vieţii lor. Cea mai cutezătoare, cea mai potrivnică pornirilor din noi; dar singura care […]