„De ce să accepți să fii soldat când poți deveni general? De ce să fii valet când poți deveni împărat? Dacă sfințenia e la îndemâna întregii lumi, de ce atunci întreaga lume dorește să devină orice altceva, dar nu sfânt?… În zilele noastre, omul vrea să ajungă în cosmos, pe Lună, pe planetele Marte, Venus, Mercur. Pretutindeni. E un lucru frumos și foarte înalt. Dar în rai, care e încă și mai înalt și mai frumos, nimeni nu vrea să ajungă. Nimeni nu vrea să devină sfânt.” (Pr. Constantin Virgil Gheorghiu)
În Duminica a XII-a după Cincizecime, la Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Suruceni, Sfânta Liturghie a fost oficiată de slujitorii așezământului monahal în prezența obștii și a credincioşilor care au venit să participe la sfânta slujbă. Evanghelia acestei Duminici ne vorbește despre întâlnirea Mântuitorului Iisus Hristos cu un tânăr bogat, care întreabă, ce ar trebui să facă ca să aibă viaţă veşnică?
Desăvârșire. Iată termenul-cheie al acestei întâlniri. Poți să fi un om moral, să nu minți, să nu furi, să îl iubești pe aproapele, dar să nu fii al lui Hristos; poți să fi un om perfect moral, dar această stare de moralitate nu te mântuiește… Sfântul Sofronie Saharov, vorbind despre tânărul bogat, ne spune: „Din punct de vedere moral, etic, el se afla la un nivel înalt, dar există un alt nivel mai mare, ce are în vedere de acum sfera Dumnezeieștii Ființe Nefăcute și dintru început. Astfel pilda ne arată că sunt multe gradații diferite ale stărilor duhovnicești ale oamenilor. Trecerea de la vremelnic la veșnic pare cu neputință, precum tot cu neputință este în matematică trecerea de la număr la infinit. Cele doua nu se pot compara.”
„Dacă vrei să fii desăvârşit …”, îi spune Mântuitorul Hristos tânărului. Nu este nicio legătură între bine şi desăvârşire. Binele este omenesc, desăvârşirea este dumnezeiască. „Dacă vrei să fii desăvârşit, lasă tot şi urmează-Mi”, acesta este îndemnul lui Hristos pentru toți acei care-și doresc o viață alături de El.
Viața veșnică nu este un concept sofisticat, ce ține exclusiv de lumea de dincolo. Viața veșnică este însuși Hristos. Mântuitorul ne spune: “Am venit ca ei să poată avea viaţă şi încă din belşug“, iată adevărată bogăție! Tâlcuind acest verset, IPS Hierotheos Vlachos susține: „Belşugul la care se referă Hristos reprezintă nu numai faptul de a fi şi de a trăi împreună, ci şi faptul că El ne-a făcut fraţi şi moştenitori ai împărăţiei. Pentru a se bucura de acest belşug de viaţă, omul trebuie să renunţe la tot ceea ce îi stă în calea obţinerii lui, adică la bogăţie, viaţă uşoară, slavă deşartă, la toate lucrurile trecătoare, precum şi la orice patimă rea şi urâtă a sufletului şi a trupului, la toată mizeria adunată în vremea visărilor, la tot ceea ce a auzit, văzut sau vorbit şi care pot dăuna sufletului. De aceea, pocăinţa înseamnă întoarcerea minţii către Dumnezeu, ajungerea la adevărata viaţă prin pocăinţă.”
În cuvântul de învățătură, Părintele Victor Ceresău a evidențiat că tot ce se lucrează în inima noastră și de care suntem atașați mai tare decât de Dumnezeu, ne despart de Împărăția Lui. „Rar cine dintre credincioși mai vine astăzi cu întrebarea: „Ce să fac ca să mă mântuiesc?” Mult mai des cei care trec pragul Bisericii întreabă: „Ce să fac ca să mă realizez în plan profesional, ce să fac ca să pot dobândi cele necesare familiei mele?” Astfel, să nu ne grăbim să-l acuzăm pe tânărul bogat din Evanghelie, cât nu suntem pregătiții să renunțăm la acele lucruri și „bogății” care ne împedică să-L urmăm cu adevărat pe Hristos ,” – a menționat părintele în predica sa.
„Lucru cel mai de vârf al Scripturii se află în cuvintele: „Vrei să fii desăvârșit?” Restul e istorie, sfaturi, tactici, îndemnuri, legi.” (Sfântul Vasile cel Mare)
Sursa: manastireasuruceni.md
