Un tânăr l-a întrebat pe stareţul Paisie Aghioritul: „Părinte, oare o să-mi găsesc o fată bună, ca să mă însor şi să am mângâiere?”. Stareţul i-a răspuns zâmbind: „Dacă toţi o să-şi găsească fete bune, cu celelalte ce-o să facem? O să le punem la sare?”
Viaţa de familie trebuie începută prin a te ruga ca Domnul să ţi-l arate pe omul care îţi va fi sprijin şi ajutor. Bineînţeles, rugăciunea trebuie să premeargă acestei alegeri, dar dacă inima a ales deja, trebuie să ne rugăm ca să fie după voia lui Dumnezeu.
O oarecare femeie îmi povestea că atunci când era fată i-a plăcut un seminarist, şi atât de tare l-a îndrăgit, încât se ruga Domnului să aibă parte de el. Stătea în biserică, el stătea în faţă, ea îl vedea din spate, şi se ruga aşa: „Doamne, fie ce-o fi, numai să fie al meu”. El a început să îi dea atenţie; au făcut cunoştinţă, au început să se întâlnească, el a cerut-o în căsătorie. S-au căsătorit, pe urmă el a devenit preot, au trăit împreună vreo doi-trei ani, au făcut doi copilaşi, totul mergea bine. Ei, şi s-a întâmplat o problemă cu instalaţia de gaz. El a zis: „Las’ că o rezolv eu îndată”. S-a otrăvit însă cu gaz şi a murit. Săraca, plângea: „De ce am cerut aşa: fie ce-o fi, numai să fie al meu?”. Domnul i-a îndeplinit cererea, şi iată că acum este văduvă. Iar după câţiva ani a murit şi ea pe neaşteptate, lăsând în urma sa doi copii. Iată ce se întâmplă câteodată.
Da, trebuie să ne rugăm, însă trebuie neapărat, cum ne învaţă Sfinţii Părinţi, să lăsăm măcar puţin loc pentru voia lui Dumnezeu. „Nu cum vreau eu, ci cum vrei Tu.” Nu „fie ce-o fie”, ci „Doamne, Tu ştii mai bine: eu vreau foarte tare, însă Tu ştii mai bine”.
Din Cum să ne întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înţelepte pentru soţ şi soţie de la sfinţi şi mari duhovnici, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 7-9
