De câteva zile îmi răsună în gând aceste cuvinte. Sunt acelea pe care preotul le rostește atunci când credincioșii se apropie de el pentru a-și aprinde lumânările. Cu toții știm de ce. Învierea lui Hristos. Motivul sărbătorii nu este iepurașul , iar perioada aceasta nu e despre ouă roșii, cozonaci, cadouri sau despre ouăle de ciocolată care au împânzit supermarketurile. E despre durerea unei cruci purtate în spate. Despre răstignire și sacrificiu. Biruința asupra păcatului și a morții. Viață veșnică.
Veniți de luați lumină! Dar amintiți-vă că „Eu sunt Lumina lumii” (Ioan 8:12). Primiți lumina, însă nu doar prin flacăra lumânării ce urmează a se stânge, ci în sufletele voastre, acolo unde arde neîncetat. Primiți-L pe Iisus în inima voastră!
Veniți de luați lumină! Lumina care curăță sufletul de păcat și îi luminează fiecare părticică. Lumina care vindecă și aduce speranță. Umple goluri cu o dragoste nemărginită.
Credeți și veniți de luați lumină! Luați lumină și credeți! În promisiunile lui Dumnezeu, în viața veșnică, în biruința asupra întunericului. Fiindcă„lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.” ( Ioan 1:5)
Luați lumină sfântă cu inima plină de mulțumire și bucurați-vă! Hristos a inviat!
„Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3:16)
Ioana Sirghei
