Vedem în aproapele doar neajunsurile și patimile de care noi înșine suferim

351

Nejudecarea nu este doar un mod de raportare la celălalt, un exercițiu spiritual, ci este modul cel mai profund de a ne cunoaște și îmbunătăți pe noi înșine. Aproapele este un fel de oglindă duhovnicească pentru noi, poate chiar un fel de proiecție a noastră în exterior. De aceea, ceea ce vedem noi în aproapele nu este altceva decât noi înșine, vedem în aproapele doar neajunsurile și patimile de care noi înșine suferim.

De exemplu, coboară un preot dintr-o mașină foarte luxoasă, însoțit de o femeie frumoasă, iar în urma lor un tânăr le duce bagajul. Dacă cineva e iubitor de avere, va zice: „Ce mașină are popa!”. Cel desfrânat va zice: „O, ce femeie are popa!”. Cel îngâmfat va zice: „O, are slugi popa, nu poate să-și care singur bagajele!”. Dacă însă cineva trăiește în feciorie, poate să creadă că femeia este sora preotului, și chiar poate să-i pară că seamănă cu el. Dacă n-are patimă pentru avere, poate crede că mașina e împrumutată sau nici să nu o bage în seamă. Dacă este smerit, va zice: „Ce fericit este fratele că s-a învrednicit să ducă valiza unui slujitor al lui Hristos, probabil în ea sunt veșmintele preoțești și alte lucruri sfinte”.

Fiecare, deci, se vede în celălalt pe sine. Aproapele este cel mai bun barometru al vieții noastre duhovnicești. Arhim. Sofronie Saharov spunea chiar mai mult, el zicea că aproapele este viața noastră.

Extras din ”În căutarea aproapelui pierdut” – Ierom. Savatie Baștovoi, , Edi. Marineasa, Timișoara, 2002, p. 111-112


Articole Asemănătoare
14668

Dacă doreşti să devii în viaţă un om fericit, să fii bun şi harnic

-,,Tot în cartea lui Enoh (între altele, cartea preferată a lui Iisus), se vorbeşte că nu numai oamenii au îngeri păzitori (unii, de care depind destinele altor oameni, au chiar câte doi), dar şi popoarele, dar şi diferite lucruri sau fenomene ale naturii: ploi, râuri, vulcani, furtuni, poduri… Prin urmare, şi unele cărţi, menite să […]

Articole postate de același autor
409

Deznădejdea ne aduce aminte cine suntem cu adevărat

Eu cred că deznădejdea este cea mai mare putere și forță în stare să ne răscolească sufletul, în stare să ne scoată la iveală până și cele mai ascunse subțirimi ale sufletului nostru. Și acesta este un bun început, pentru că începutul și pricina căderii lui Adam a fost uitarea. El a uitat cine este, […]