Să cercetăm încă o cauză foarte importantă care o face pe femeie să fie atrasă de bărbat şi să vrea ca el să fie responsabil, puternic, viril, hotărât, independent şi totodată grijuliu.
Femeia caută nu numai şi nu atât soţ, cât tată pentru viitorii săi copii. Adeseori, ea face asta în mod inconştient, poate că nici nu-i trece prin cap gândul la copii. Ea simte însă cu toată firea sa că toate calităţile enumerate mai sus îi vor fi indispensabile nu doar ei, ci şi întregii familii. Când rămâne fără soț sau nu-l are deloc, femeii îi vine extrem de greu să crească şi să educe copiii – şi asta nu numai din cauza lipsurilor materiale.
Bărbatul reprezintă o autoritate pentru copii, reprezintă capacitatea de a lua decizii, reprezintă un sprijin pentru toată familia.
Maternitatea femeii se manifestă în toată fiinţa ei. De exemplu, la prima vedere s-ar părea că femeia este din fire mercantilă. Care sunt de obicei temele discuţiilor dintre femei (pe care le evită atât bărbaţii)? Conservele pentru iarnă, tot felul de probleme casnice, cine ce maşină de spălat a cumpărat, cu ce trebuie trataţi copiii pentru cutare şi cutare problemă de sănătate ş.a.m.d. Toate aceste teme nu sunt însă un semn al lipsei de elevaţie a femeii, ci al grijii ascunse pentru familie, pentru copiii din realitate sau din subconştient. Pentru mamă, copiii sunt cea mai mare fericire.
Toate însuşirile şi calităţile feminine slujesc, într-un fel sau altul, menirii materne a femeii: de exemplu, capacitatea ei de a se adapta la schimbarea condiţiilor, de a supravieţui în noua situaţie. Ea ştie că dacă se va întâmpla vreun necaz grija familiei va cădea pe umerii ei. Până şi „egoismul feminin” (care, apropo, este un termen pur masculin) e grija subconştientă a femeii pentru sine ca mamă şi gospodină.
(Pr. Pavel Gumerov, El şi ea: în căutarea armoniei conjugale, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu Vlas, Editura Sophia, București, 2014, pp. 27-28)
