Supărarea poate fi transformată în rugăciune

1050

Eu nu mă mai încred în ce simt. Simţurile mele sunt robite lumii acesteia. Simţurile mele sunt căzute. Totuşi, în mine este cineva care poate să facă invers decât ce simte. Aceasta este persoana mea, e ipostasul meu. În asta stă libertatea.

Eu te pot urî şi pot simţi nevoia să te lovesc, să te jignesc, dar pot să zic în ciuda acesteia: “Doamne Iisuse Hristoase, binecuvântează!”. Energia supărării e pusă cu acelaşi patos în rugăciune. Aşa îi pot mulţumi fratelui pentru că mă provoacă la supărare.

Să primim orice sentiment ca pe un dar care ne dă puterea să ne rugăm, de care putem profita ca să-l schimbăm în rugăciune. Să ne aducem aminte. Să trăim toate cu Dumnezeu. Spunând rugăciunea ne lepădăm de noi înşine şi facem o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu, prin care dobândim harul vindecător şi sfinţitor.

Din Monahia Siluana Vlad, Uimiri, rostiri, pecetluiri, Editura Doxologia, 2012, p. 25


Articole Asemănătoare
904

„Păi ce sunt eu trufașă?”

Despre trufie și slava deșartă și care sunt manifestările trufiei! Scrieți: „Am vorbit cu părintele meu duhovnicesc și i-am povestit tot felul de lucruri despre mine. El mi-a zis pe față că sunt trufașă și că mă slăvesc în deșert. Eu i-am răspuns că nu sunt deloc trufașă, dar nu pot să rabd umilirea și […]

Articole postate de același autor
714

„Mai ferice este a da decât a lua“

Prin nici o altă virtute nu ne putem aseamăna atât de mult cu Dumnezeu pre­cum prin milostenie şi nici o altă faptă bună nu îşi do­bân­deşte o aşa de înaltă răs­pla­tă din partea Lui precum iubi­rea semenilor, în mod deosebit a celor aflaţi în necaz şi su­fe­rin­ţă, în lipsuri materiale uitaţi şi nea­ju­­toraţi. Astfel, în […]