Actualitate

Soţul trebuie să poarte poverile soţiei

882

Când în casă se întâmplă ceva neplăcut din pricină că soţia ta a greşit, tu să nu-i sporeşti întristarea, ci să o mângâi, chiar dacă ai fi pierdut totul. Nu este însă nimic mai supărător decât să ai în casă o soţie care se poartă urât cu tine.

Oricare ar fi greşelile soţiei, nimic nu poate să aducă mai multă mâhnire decât vrajba cu ea. Tocmai de aceea dragostea pentru ea trebuie să-ţi fie mai scumpă decât orice. De vreme ce toţi trebuie să ne purtăm poverile unul altuia, cu atât mai mult soţul trebuie să poarte poverile soţiei. Dacă e săracă, să n-o înjoseşti pentru asta; dacă este nepricepută, nu te repezi la ea, ci mai bine îndreapt-o. Ea este parte din tine, şi alcătuiţi împreună un trup.

„Dar dacă este beţivă şi certăreaţă?” Chiar dacă ar fi aşa, trebuie să te întristezi pentru asta, nu să te mânii; trebuie să te rogi lui Dumnezeu ca s-o îndrepte El; trebuie s-o povăţuieşti, s-o îndemni şi să iei toate măsurile pentru a nimici aceste patimi din ea. Iar dacă vei începe s-o baţi şi s-o împilezi, prin aceasta nu vei vindeca boala, căci cruzimea se vindecă prin blândeţe, nu printr-o altă cruzime. Totodată, să te gândeşti şi că pentru purtarea blândă cu soţia ta te aşteaptă răsplată de la Dumnezeu.

Se spune că unul dintre filosofii păgâni (Socrate) avea nevastă certăreaţă, rea şi obraznică. Atunci când a fost întrebat de ce o rabdă, înţeleptul a răspuns că în ea are acasă o şcoală de filosofie. „Voi fi mai răbdător decât alţii, a zis el dacă voi învăţa zilnic în şcoala aceasta.” Vă miraţi? Iar eu suspin din greu când văd că păgânii se poartă cu mai multă înţelepciune decât noi cărora ni s-a poruncit să fim următori în nerăutate îngerilor sau, mai bine zis, lui Dumnezeu Însuşi. Se spune că filosoful şi-a luat o asemenea soţie tocmai din pricina firii ei.

Dacă te vei înşela în privinţa miresei şi vei aduce în casă o soţie rea şi nesuferită, atunci cel puţin urmează filosofului păgân şi străduieşte-te din răsputeri s-o îndrepţi, fără să-i faci vreun rău; iar când vei începe să porţi jugul căsniciei în împreună-glăsuire cu ea, prin aceasta vei dobândi, după pofta ta, şi alte foloase, iar în cele duhovniceşti vei spori cu mare uşurinţă.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Cum să întemeiem o familie ortodoxă, Editura Sphia, Bucureşti, 2011, p.123-124


Articole Asemănătoare
90

Nu voi trece cu vederea nici cea mai mică jertfă a ta!

O femeie avea un sot care căzuse în patima betiei. Îi era din ce în ce mai greu să îl rabde, dar îl răbda. Chiar dacă uneori simtea că nu mai are nici un pic de dragoste pentru el, ea avea grijă de el pe cât putea. Odată, într-o toamnă, când începuseră ploile, ea i-a […]

Articole postate de același autor
201

Fără jertfire nu există mântuire

Spuneţi-mi ceva despre iubirea de sine. Iată ce vă spun: în măsura în care omul se leapădă de iubirea de sine, în aceeaşi măsură sporeşte în fapte bune, se înduhovniceşte şi se apropie de Hristos. De obicei, când este vorba de sine, omul îşi strică întotdeauna cântarul, adică măsura; îşi face lui mai multă dreptate, îşi alege partea […]