"Nu vom fi pedepsiți și osândiți în veacul viitor pentru că am păcătuit, ci fiindcă, păcătuind, nu ne-am pocăit și nu ne-am întors din calea cea rea la Domnul". (Cuviosul Teognost).
În Duminica după Botezul Domnului, Preasfinţitul Siluan, Episcop de Orhei și vicar mitropolitan, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi, înconjurat de preoții slujitori ai așezământului monahal.
A trecut șirul sărbătorilor de iarnă în care am prăznuit „Paștile de iarnă“, Naşterea şi Botezul lui Hristos. După ce am parcurs acest itinerar, auzim în Evanghelia de astăzi cum Hristos își începe lucrarea de propovăduire: Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția cerurilor (Matei 4.12-17). Este un îndemn adresat întregii omeniri și fiecărui om în parte.
„Pocăinţa este o temă foarte importantă, centrală din Dumnezeiasca Evanghelie, pentru credinţa noastră şi pentru noi înșine. Ea este invocată în perspectiva iminenţei venirii Împărăţiei lui Dumnezeu, în perspectiva apropierii întâlnirii cu Dumnezeu. Primul lucru pe care vi l-aş supune atenţiei este tocmai acesta: pocăinţa nu este un demers omenesc unilateral, ci este o atitudine personală care-L are în vedere pe Dumnezeu, se declanşează în om în măsura şi în situaţia în care acesta se apropie de Dumnezeu sau acceptă provocarea că Dumnezeu este aproape”, ne spune părintele Constantin Coman.
În scrierile Sfinţilor Părinţi, mai ales cei neptici şi filocalicii regăsim acelaşi sfat, cu insistenţă repetat: „pocăiţi-vă!”.
„Nimeni nu-i mai bun şi mai milostiv ca Dumnezeu… însă, El nu va ierta pe nimeni fără pocăinţă… Toate poruncile se reduc la una singură, cea a pocăinţei, căci nu vom fi pedepsiţi pentru mulţimea păcatelor săvârşite, ci pentru cele de care nu ne-am pocăit… Pentru toată lumea, pocăinţa se termină odată cu moartea,” menționează Sfântul Marcu Ascetul.
Totodată, pocăinţa este o stare la fel de actuală şi firească pentru omul contemporan, aşa cum a fost şi în primele veacuri creştine, iar creştinul de astăzi nu are mai puţină nevoie de curăţie decât au avut părinţii filocalici, pentru că Dumnezeu spre Care tindem este neschimbat, iar omul, indiferent de gradul de cunoaştere şi de acces la informaţie, rămâne acelaşi, în limitele firii sale.
Să ne grăbim să împlinim îndemnul adresat nouă de Hristos, pentru ca şi noi să ajungem să stăm în lumină.
Sursa: manastireacurchi.md
