Doamne, luminează-mi întunericul! (Sf. Grigorie Palama)
Numeroși credincioși au fost prezenți astăzi, de praznicul Schimbarea la Față a Domnului, la Mânăstirea Curchi. Slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.
Prin evenimentul prăznuit astăzi Mântuitorul descoperă lumii că este Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut om, rămânând Dumnezeu. Pe Muntele Tabor, în fața ucenicilor săi, Petru, Iacob și Ioan, Mântuitorul Hristos se arată într-o lumină supranaturală, fiind însoțit de Moise și Ilie.
Mitropolitul Hierotheos Vlachos explică că Schimbarea la Faţă a lui Hristos ne arată ce anume exact este teologia ortodoxă. Din învăţătura Bisericii cunoaştem că teologia nu este speculaţie raţională şi nici nu este alcătuită din simple cunoştinţe intelectuale, ci teologia este participare la lucrarea-energia îndumnezeitoare a Luminii necreate şi, desigur, îndumnezeirea omului. Când vorbim despre teologie, înţelegem experienţă empirică şi vederea-lui-Dumnezeu.
Prin Schimbarea la Față înaintea ucenicilor, Hristos ne descoperă destinul fiecăruia dintre noi, voit de Dumnezeu din veșnicie, ridicarea noastră de la chip la asemănare, îndumnezeirea noastră.
„Schimbarea la Față a Domnului este temelia cea tare a nădejdii noastre în schimbarea la fața a întregii noastre vieți, cea acum plină de osteneală, de dureri, de frică, întru viața nestricăcioasă, asemenea lui Dumnezeu. Însă înălțarea aceasta pe muntele cel înalt (Mt. 17:1 ; Mc. 9:2) al Schimbării la Față se însoțește de o mare nevoință”, ne spune părintele Sofronie Saharov.
Către această nevoință, dar și fericire de a ne uni cu Dumnezeu, suntem chemați cu toții. Iar pentru aceasta e nevoie să renaștem duhovniceste, să ne „schimbăm la față”, căci Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El (1 In. 1, 5), lumina nu poate avea părtășie cu întunericul, și Dumnezeu nu va putea primi sufletul nostru întunecat de păcat așa cum este acum.
La finalul au fost rostite rugăciunile de binecuvântare a strugurilor duse de credincioși ca semn al mulţumirei către Dumnezeu, dătătorul bunătăţilor.
„Vino, Lumina adevărată,
Vino, Viață vecinică;
Vino, celor căzuți ridicarea;
Vino, celor doborâți înălțarea;
Vino, cea a morților învierea…
Vino, Împarate Cel întrutot-Sfânt,
Vino și sălășluiește întru noi,
și mai cu noi nedepărtat,
Și nedespărțit întru noi împărățește
Tu – Unul, în vecii vecilor.”
