Sfântul Macarie cel Mare (295-392 d.Hr.), cunoscut și ca Macarie Egipteanul, a fost unul dintre Părinții pustiei egiptene cu cea mai mare autoritate, fiind ucenic al sfântului Antonie cel Mare. S-a născut în satul Șabșir, Menuf, Egipt, din părinți drepți și credincioși. Tatăl său se numea Avraam, iar mama lui Sara. Părinții lui l-au silit să se însoare, însă, el a fugit de viața lumească și după moartea parinților săi, a ales să trăiască viața pustnicească. A plecat în pustie și s-a rugat Domnului Iisus Hristos să îl călăuzească pe drumul care Îi era bineplăcut Lui. Sfântul Macarie a arătat că viaţa pământească este prin excelenţă spaţiul întâlnirii omului cu Dumnezeu. Rugăciunea, smerenia, bunătatea, înţelepciunea, sacrificiul personal sunt valori ce au împodobit chipul acestui desăvârşit monah, care este pentru Biserică o icoană a sfinţeniei.
Liniștea lui n-a rămas însă multă vreme netulburată. Din viclenia diavolului, a fost învinuit pe nedrept de necinstirea unei fecioare, iar Macarie a fost batjocorit de tot satul și a fost bătut până aproape să moară. Dar fata, fiind însărcinată și neputând să nască, a mărturisit cine este cu adevărat vinovat. Auzind Macarie că vor să vină sătenii să-l laude pentru răbdarea și umilința lui, a fugit în pustiul Schitului (Sketis). Nevoindu-se acolo mulți ani, tânărul Macarie s-a dus la marele Antonie pe care dorea să-l vadă și, primit fiind cu dragoste, Macarie i-a devenit ucenic apropiat. Și a fost povățuit de Cuviosul Antonie, care i-a dăruit la moarte toiagul său, drept moștenire, povățuind cetele de călugări din pustie, care s-au adunat în jurul său.
Către vârsta de 40 de ani, Cuviosul Macarie a primit de la Dumnezeu darul tămăduirii și al prorociei. Multă lume venea la el, cerea ajutorul și învățăturile lui cele luminate de Duhul Sfânt. Și le dădea fericitul Macarie învățături scurte despre rugăciune, răbdare, omorârea patimilor și bunătate, iar alții îl căutau pentru tămăduiri și binecuvântare.
O bună parte dintre rugăciunile dimineții au fost scrise de Sfântul Macarie.
A trecut la cele veșnice în anul 390, după 90 de ani de osteneli pentru Domnul Iisus Hristos, fiind pomenit de Biserica Ortodoxă la 1 februarie. Moaștele sale se găsesc acum în mănăstirea coptă din Egipt, care-i poartă numele (Deir Abu Maqar).
Troparul (Glasul 1)
Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Macarie. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.