Sfânta Melania – un chip al blândeței și al smereniei

3695

Oată una dintre nevoitoarele care erau împreună cu Sfânta Melania a întrebat-o dacă după atâta nevoință și virtute nu a fost împunsă niciodată de demonul slavei deșarte și al mândriei. Pentru folosul nostru al tuturor, Sfânta Melania a început să spună : „Eu nici un bine nu aflu în mine. Numai ce l-am simțit pe vrăjmașul că seamănă înlăuntrul meu gânduri de mândrie cu prilejul postului de pildă, eu îi răspund : „Ce este așa mare lucru dacă eu postesc pentru o săptămână, în timp ce alții nu mănâncă deloc pentru patruzeci de zile, dacă eu nu mă apropii de untdelemn, alții nu se satură deloc nici de apă. Dacă iarăși îmi aruncă vrăjmașul vreo idee de mărire în legătură cu neagonisirea, cu puterea lui Dumnezeu i-am răspuns răutății lui de nedescris. „Câți oameni care au fost duși în robie de barbari nu au fost lipsiți și de propria lor libertate ? Câți alții nu au căzut în dizgrație împărătească și nu au pierdut toate averile lor, ba încă și viața lor ? Câți alții nu au fost lăsați săraci de părinții lor și în final câți nu au căzut victime ale hoției și tâlhăriei și câți nu au devenit dintr-odată din bogați săraci ? Nu este mare ispravă dacă noi pentru bunătățile cele nestricăcioase și neîntinate am disprețuit cele pământești. Când iarăși am înțeles că duhul rău seamănă în mintea mea cuget de slavă deșartă, că eu adică de la multe haine moi și de mătase am sfârșit să port haine aspre de păr, silindu-mă pe mine însămi, mă gândeam în sinea mea la cei care se poartă goi în piață, tremurând de frig. Astfel Dumnezeu a biruit înlăuntrul meu pe diavol.

Melania a ajuns la o stare de blândețe și de seninătate atât de mare, încât dacă vreodată, cum se întâmplă adeseori, vreo monahie care o supărase, îi cerea iertare, sfânta îi răspundea : Domnul știe bine că sunt nevrednică, nu aș crede că sunt bună nici în comparație cu o mireancă. Cred totuși că în ziua judecății nu mă va învinui vrăjmașul că am adormit vreodată având vreo răutate față de cineva. 

Din Ieromonah Kosma Dohiaritul, Cartea uceniciei și ascultării. Din viața singuraticilor, Editura Agion Oros, 2012

Traducere și adaptare: Laura Enache


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
5566

Nimic nu ne ţine în viaţă din faptele noastre, ci numai mila şi iubirea lui Dumnezeu

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul! Nu este vorba de a moşteni pământul acesta lumesc. Aici, cei duri, cei fără scrupule moştenesc pământul! Ei sunt oamenii care conduc, ei sunt oamenii care au în mâna lor frâul, cuţitul şi pâinea, averea şi puterea. Moştenirea pământului pentru cei blânzi este alta. La sfârşitul lumii, […]

Articole postate de același autor
1728

Seri duhovnicești la biserica ,,Întâmpinarea Domnului’’, USM, cu arhim. Iov de la Mănăstirea Curchi

Acum este vremea mântuirii  Este perioada Postului Mare – postul pocăinței, al rugăciunii, al îndreptării. Dar adeseori, în încercarea noastră de a urma calea lui Hristos, ne ciocnim de anumite dificultăți sau chiar ,,crize’’; invitatul serii din 15 martie, arhimandritul Iov, a abordat tocmai acest aspect:  “Efectele tămăduitoare ale “crizei” în viaţa duhovnicească sau despre […]


Foto