Sărbătoarea Domnească „Buna Vestire” prăznuită la Catedrala Episcopală ,,Sf. Bnc. Knz Alexandru Nevski” din mun. Ungheni

635

Joi, 7 aprilie 2022, când este cinstită sărbătoarea Bunavestire, Înaltpreasfinţitul Petru, Arhipiscop de Ungheni și Nisporeni, a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Episcopală „Sf. Bnc. Knz Alexandru Nevski” din municipiul Ungheni.

În dimineața zilei Înaltpreasfinţia Sa a fost întâmpinat de soborul de preoţii slujitori şi creştinii Catedralei.

În cadrul Sfintei Liturghii au fost înălţate rugăciuni de laudă şi mulţumiri Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

De asemenea au fost înălţate rugăciuni pentru pacea și buna înțelegere între popoare.

După citirea Sfintei Evanghelii, Prot. Nicolai Boian, cleric al Catedralei Episcopale, cu binecuvântarea Ierarhului, a ţinut un cuvânt predicatorial, în care a vorbit de istoria, semnificaţia şi importanţa Sfintei Sărbători de astăzi. În cele relatate, Prot. Nicolai a menţionat: „Bunavestire este bucuria cerului şi a pământului. Bunavestire este, înainte de toate, bucurie. Căci primul cuvânt pe care Arhanghelul Gavriil l-a grăit către Fecioara Maria, când a venit să-i aducă cea mai mare veste din istoria omenirii, a fost „Bucură-te!”. Iar după ce Fecioara a rostit cuvântul răspuns „Fie!”, ca semn de acceptare a planului Dumnezeiesc, ea a devenit izvor de bucurie mântuitoare pentru întreg pământul, însetat de îndelungata aşteptare a lui Mesia.

Să nu vedem în Buna Vestire doar un fapt istoric anume, un eveniment consemnat în analele lumii greco-romane de acum 2000 de ani, deşi faptul în sine, ca moment istoric, este de cea mai mare importanţă pentru omenire. Căci la cunoscutul adagiu „nimic nou sub soare”, Sfântul Ioan Damaschin (sec. al VIII-lea), avea să replice: „Singurul eveniment nou sub soare este întruparea Fiului lui Dumnezeu!”.

Buna Vestire, Întruparea şi Evanghelia au adus mesajul păcii, al iubirii şi al nădejdii, care avea să convertească şi inimile celor mai înverşunaţi păgâni. Aşadar, evenimentul istoric, în sine, este de importanţă unică.

Gavriil străbate veacurile şi se adresează fiecăruia dintre noi. Să luăm aminte că acum omenirea nu se mai găseşte, desigur, în apele tulburi ale păcatelor lumii greco-romane din vremea aceea, ci în altele, mult mai rafinate şi mai primejdioase: în apele falsificării adevărului istoric, al trădărilor şi al maşinaţiunilor oculte ale salariaţilor diavolului. Dar, în ciuda acestora şi al confuziilor fără precedent, al suferinţelor de tot felul şi deci, a unei legitime îngrijorări, suntem chemaţi să ne bucurăm.

Este chemarea spre o şansă, comună întregii omeniri, dar şi personală. Va întreba cineva: „Cum te poţi bucura când în jurul tău vezi atâta suferinţă?”. Putem, totuşi, a ne bucura, evident cu măsură, bine ştiind că suferinţa este temporară, subscrisă lumii imanente, iar bucuria este veşnică, bineînţeles pentru cel care nu se învoieşte a rămâne subjugat răutăţii.

Aşadar, chiar dacă ni se pare uneori că suferinţa, răutatea, minciuna şi altele asemenea, sunt copleşitoare, iar pe unii îi poate mira posibilitatea ieşirii din impas, nimeni să nu renunţe la chemarea spre bucurie a Arhanghelului. Căci în acelaşi moment al Bunei Vestiri, atunci când Fecioara s-a mirat întrebând „Cum va fi aceasta?”, Arhanghelul i-a răspuns, ei, dar prin ea nouă, tuturor: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni, sunt cu putinţă la Dumnezeu!”.

După rugăciunea „Tatăl nostru…”, Înaltpreasfinţia Sa a împărtăşit creştinii care s-au mărturisit și au primit dezlegare de la duhovnic spre a se împărtăşi cu Sfintele Taine.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Ierarhul a ținut un cuvânt de învățătură, felicitând credincioșii prezenți cu această sfântă sărbătoare.

Răspunsurile liturgice au fost date la strană de Corul Catedralei Episcopale, condus de preoteasa Liliana Rotari.

Biroul de presă al Episcopiei de Ungheni şi Nisporeni
Foto: Arhidiaconul Veniamin (Seculţan)

Sursa: episcopia-ungheni.md


Articole postate de același autor
1782

Nu mai prețuim din ceea ce moștenim (I)

Am trăit prima duminică din Postul cel Mare, numită a Ortodoxiei, care ne duce cu gândul în veacul al IX-lea, când credința noastră triumfa asupra celorlalte învățături eronate. Au trecut mai multe veacuri până când doctrina creștină s-a cristalizat și au fost confirmate la nivel de imperiu advărurile de credință lăsate de către Mântuitorul nostru […]