Soarele, răsărind, trimite lumina sa pretutindeni, dar cei ce au boală la ochi, căutând la lumină, se vatămă. Cine este dar pricina vătămării: lumina sau boala ochilor? Arătat este că boala ochilor, iar nu lumina. (Arhimandrit Paulin Lecca)
În Duminica a VI-a după Paști, a Vindecării orbului din naștere, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar Mitropolitan, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Pericopa evanghelică citită în această Duminica descrie o tămăduire a Domnului nostru Iisus Hristos, care se distinge de celelalte tămăduiri, ale altor orbi, unui orb din naștere i se dă capacitatea de a vedea. Acest orb nu văzuse niciodată lumina zilei, nu se bucurase de darul acela binecuvântat ce face viața așa de frumoasă. Orbul din naștere era o ființă nevinovată și nefericită, se născuse așa pentru ca prin suferința sa „să se arate în el lucrările lui Dumnezeu”, mărirea, puterea, bunătatea și iubirea Sa de oameni. O iubire pe care Dumnezeu nu a încetat să o facă lucrătoare și de care noi înșine ne bucurăm permanent, mai ales în momentele cele mai grele ale existenței.
Cum trupul nostru este lovit de diferite boli, așa și sufletul nostru. Există orbire trupească, există și orbire sufletească. În afară de aceasta, unii mai au și un fel de apă murdară în ochii cu care, deși privesc, totuși nu văd nimic. La fel, există și în ochii sufletești apă murdară, din pricina căreia, de asemenea, nu văd nimic.
”Dumnezeu dragoste este, El cu neostoită sete caută pe fiecare dintre noi, Îi este dor de noi, în a Sa dragoste către noi, El nu se schimbă, oricât ne-am schimba noi față de El, El pururea năzuiește să ne covârșească cu bunătăți”, spunea părintele Sofronie Saharov. Dumnezeu nu vrea să ne lase în orbirea noastră și ne oferă și în această duminică o șansă în plus, să ne vindecăm de întunericul din noi, să ne apropiem de Dătătorul de Lumină și să trăim în Lumină.
Sursa: manastireacurchi.md
