Probabil, totul începe din clipa zămislirii unui copilaș. Toată atenția părinților și a rudelor este îndreptată asupra fătului: Va fi fată sau băiat? Ce nume să-i punem? Ce pătuc, cărucior, hăinuțe să-i cumpărăm? Cum să-i amenajăm camera? Unde să-l naștem?… S-ar părea că sunt niște griji și pregătiri firești, însă, de cele mai multe ori, exagerate. Toți așteaptă venirea „prințului” sau a „prințesei”. Exact ca niște fețe împărătești sunt primiți nou-născuții în multe case.
Fiind astfel tratați de către cei din jur, puși în capul mesei până la majorat și chiar după, aceștia, din copilași plăpânzi, drăgălași și neprihăniți, în câțiva ani se transformă în niște răsfățați, orgolioși, egoiști. Un fel de idoli.
