Să nu ne dezamăgim în Dumnezeu niciodată! El nu poate fi mincinos, nedrept, părtinitor, corupt, neatent, neglijent, zgîrcit, egoist, surd, uituc, voitor de rău, ucigaș. Dumnezeul nostru este Dragoste și pe toate le-a creat din dragoste. Omul trăiește din dragostea lui Dumnezeu. Această dragoste a lui Dumnezeu este veșnică deoarece Dumnezeu este Veșnic și cine intră în cumuniunea dragostei lui Dumnezeu deasemenea devine nemuritor.
Ființa rațională, umană, ajunge să sufere numai din cauza păcatului iar păcatul este un rezultat al necredinței. ,,Credința în Dumnezeu” Atotvăzătorul și Atotștiutorul trebuie să fie călăuză neclintită în viață. Nu credință oarbă, deoarece ,,Dumnezeu ne cere să fim inteligenți” dar o credință puternică, vie, înfruntătoare, luptătoare, triumfătoare. O credință care mută și munții dar care are nevoie și de doze de naivitate, de curăție copilărească, de nebunie pentru Hristos.
Puțina credință este cauza pentru care oamenii cad în deznădejde. Este ca o ruptură la haină care se rupe mai tare sub presiunea unei acțiuni. Necredința sau credința caldă, slabă, ne face neputincioși și vulnerabili în fața greutăților, a ispitelor și bolilor. Necredința ne limitează, ne aduce rușine, eșec, ea nu este ca smerenia să-ți întărească inima în suferințe dar ea este cea care îți aduce traume sufletești. Lucrarea lui Dumnezeu în viața noastră devine limitată exact ca și credința pe care o avem. Nu ni se întîmplă mai mult decît credem, deoarece necredința îl ține departe pe Dumnezeu de om și omul, fără punct de sprijin, se prăbușește sub greutatea de pe umeri.
O mare parte din creștini, se străduie să îndeplinească deplin cuvîntul lui Dumnezeu, și li se pare că reușesc. Și dacă se întîmplă un necaz, deodată apare întrebarea, pe care chiar o auzim și în multe filme, ,,Doamne de ce eu? De ce la mine? De ce cu mine să se întîmple asta?” Un răspuns complet și profund la această întrebare ți-l dă numai timpul și asta dacă tu devii predispus pentru a înțelege și primi răspunsul adevărat.
Dar se întîmplă un lucru interesant: oamenii cred că sunt destul de buni, credincioși, evlavioși, corecți, milostivi și nu ei, ar merita să li se întîmple ceva rău. ,,Altcineva ar merita amarul meu!” Cînd ai spus așa, deodată ai judecat, nedreptățit și ai condamnat. Numai omul fără smerenie cîrtește în fața lui Dumnezeu. El nu acceptă suferința considerînd meritele sale mai mari ca ale oricui și motive de recunoștință care trebuie să vie din partea lui Dumnezeu și a oamenilor. În aceste momente de cumpănă, omul care nu a scos din rădăcini patima mîndriei, se va dezamăgi în Dumnezeu și va socoti că Dumnezeu nu este corect, cu el ,,dreptul”!
Dumnezeu nu pedepsește ci mereu așteaptă întoarcerea păcătosului dar însăți păcatul strigă și cere răzbunare. Dumnezeu aude toate rugăciunile dar El este și Drept Judecător și în înțelepciunea Sa, face parte dreaptă. Necredința este atunci cînd omul stă urcat într-o barcă și încearcă să tragă după el un vapor foarte mare, pe cînd credința este atunci cînd omul care stă într-un vapor mare și trage după el barca mică. Atunci cînd ești plin de sine nu rămîne loc pentru lucrarea lui Dumnezeu, apoi te miri de ce Dumnezeu nu te ajută. Golirea de sine presupune predarea totală în voia lui Dumnezeu, adică aruncarea oricărei îndoieli și socoteli profitabile și încrederea cu devotament în Dumnezeu. În care Dumnezeu? În acest Dumnezeu care este ,,Atotînțelept”, ,,Atotdrept”, ,,Atotștiutor”, ,,Atotputernic”. Atunci cînd omul acceptă aceste lucruri, că Dumnezeu în viața lui este ,,Atotînțelept”, ,,Atotdrept”, ,,Atotștiutor”, ,,Atotputernic”, atunci el crede și credința îl face viu.
Dragă cititor, cînd ai un necaz nu cîrti dar plîngi cu lacrimi. Dumnezeu se înduioșează, se milostivește, se apleacă și îl iartă pe om.
Dacă ești nedrept și suferi nu te dezamagi, Dumnezeu vede. ,,Fericiți cei ce plîng că aceia se vor mîngîia.”
Dacă ai ispite și nu întrevezi biruința, mărește nădejdea în Dumnezeu.
Dacă nu poți înfrunta greutățile, lasă-L pe Dumnezeu să te ajute.
Dacă ai vre-o dorință neîmplinită, roagă cu încredere și așteaptă; fii sigur, Dumnezeu nu îți poate dori răul!
Iubite cititor, niciodată să nu-ți pierzi nădejdea în Dumnezeu!
