Să ne uităm împreună la viaţa în doi, viaţa ca soţ şi soţie, viaţa în căsnicie. Nimic nu poate fi mai frumos, mai poetic, mai mulţumitor, mai împlinitor, mai dătător de fericire, ca un bărbat şi o femeie să se iubească şi să se dăruiască unul altuia fără rezerve, total şi pentru totdeauna. Situaţie în care cei doi îşi împărtăşesc unul celuilalt totul, se regăsesc unul în celălalt şi se împlinesc unul pe celălalt, pe de-a-ntregul. Aceasta este viaţa ideală în doi, în care căsnicia înseamnă fericire. În casa în care locuieşte o asemenea familie este un tărâm de rai.
Îmi veţi zice imediat că o asemenea situaţie nu există în realitate şi că ea nici nu poate să existe. Ziceţi aşa pentru că voi vă uitaţi la propriile voastre vieţi, dezamăgiri, la multele probleme care asaltează familia voastră, care erodează fericirea voastră şi vă uitaţi la atâtea alte familii dimprejurul vostru aflate în aceeaşi stare de permanentă hărţuială sau sunt chiar în proces de destrămare. Şi este normal ca uitându-vă la aceste realităţi să deveniţi sceptici cu privire la posibilitatea realizării unei familii ideale sau cel puţin să spuneţi că în cazul vostru, cu persoana care de acum vă creează atâtea probleme, o asemenea familie este imposibilă. Dorim să vă arătăm că această căsnicie ideală poate să existe, că ea există în realitate şi că fiecare dintre voi poate să realizeze o asemenea căsnicie cu partenerul vostru actual. Posibilitatea vă este deschisă fiecăruia dintre voi. Despre aceasta vrem să vă vorbim, spre aceasta vrem să vă chemăm şi să vă arătăm calea. Să stabilim de la început un principiu fundamental. Orice aparat este construit de creatorul lui să funcţioneze în anumite condiţii. Şi aparatul acela nu mai funcţionează dacă îi dai alte condiţii.
De exemplu: un aparat de radio făcut să funcţioneze la un curent electric de 220 de volţi, dacă îl pui la un curent de 380 de volţi, se arde. Sau o maşină care este făcută să funcţioneze cu motorină, se deteriorează sau se aprinde dacă o pui să funcţioneze cu benzină. Atunci, dacă tu pui aparatul acela la un curent de 380 de volţi şi se arde sau pui în maşina aceea benzină şi ea ia foc, şi dacă tu îi reclami apoi pe producătorii acelor bunuri, că n-au făcut lucru bun, ei îţi vor răspunde că vina este a ta, nu a lor. Tu nu ai respectat instrucţiunile lor şi de aceea ai stricat ceea ce ei au făcut bun. Şi orice judecător imparţial va spune că vina nu este a producătorilor acelor este invenţia lui Dumnezeu.
Să aplicăm atunci principiul bunei funcţionări a unui aparat sau a unei maşini, la căsătorie. Şi căsătoria funcţionează bine, numai în condiţiile in care a fost concepută să funcţioneze bine. Noi trebuie sa-L întrebăm pe Dumnezeu în ce condiţii a conceput El să funcţioneze bine o căsătorie. Iar dacă noi nu respectăm acele condiţii, să nu-L blamăm pe Creator pentru proasta ei funcţionare, vina este a noastră, nu a Lui. Deci, primul principiu pe care am vrut să-l stabilim a fost acesta, că: o căsătorie funcţionează ideal, numai dacă în alcătuirea ei şi în funcţionarea ei respectam toate instrucţiunile pe care ni le dă Creatorul ei…
Extras din Sfânta Taină a căsătoriei, Cateheze, Editura Pavcon, p. 63-64
