Să cauți în fiecare zi cât mai multe motive de bucurie și recunoștință și să mulțumești pentru ele Domnului și oamenilor. Când ne bucurăm și mulțumim creierul nostru produce substanțe de viață dătătoare și repară celula nervoasă.
***
Aşadar, Bucuria! Ce este bucuria? Ce este bucuria? Bucuria este ce nu are omul. Omul n-are nimic, niciodată. Dar, într-o bună zi, în clipa în care apare pe lume, el se primeşte pe sine în dar de la Dumnezeu şi-şi primeşte viaţa. Şi Dumnezeu îi spune: „Iată, te-am făcut, eşti viu, bucură-te că eşti!” Aceasta este prima poruncă pe care i-o dă Dumnezeu omului: „Bucură-te că eşti!” Şi-apoi, de-a lungul întregii Sfinte Scripturi, întâlnim bucuria ca poruncă - „Bucură-te!”, „Bucuraţi-vă!”, „Bucură-te”, „Bucură-te!” Vă amintiţi că şi Măicuţei Domnului, Fecioarei Maria, primul cuvânt pe care i-l spune îngerul este acesta, porunca aceasta - Bucură-te! Eu nu cred că-i spune „Salut!”, cum am citit într-o variantă de traducere. Îngerul îi aduce poruncă nouă de la Dumnezeu şi-i aduce şi Temeiul Bucuriei. Da, pentru că era pentru prima dată când devenise posibilă împlinirea acelei grele aşteptări sub care gemea omenirea de la cădere, aceeaşi pe care o avem şi noi în inimă înainte să primim Buna noastră Vestire.
Da, m-am gândit că oamenii nu sunt bucuroşi pentru că nu vor să împlinească această Poruncă. Şi nu vor să împlinească această poruncă pentru că omul nu vrea să împlinească nici o poruncă a lui Dumnezeu, pentru că el vrea să facă după voia sa, vrea să poruncească el. Chiar şi lui Dumnezeu! Şi nu e vorba de mine, sau de cineva la fel de neascultător ca mine, ci de oricare om. Acesta este ceea ce numim noi omul căzut. Omul căzut este omul care se înalţă pe sine şi zice: „Ştiu eu mai bine!” Dar nu zice fără să creadă. Sunt puţini care spun, că ştiu şi nu ştiu. Ăştia (care spun aşa) sunt la şcoală ca să treacă clasa şi oricum, bine fac, pentru că acolo nu poţi să le ştii pe toate. Dar, în rest, noi toţi avem înăuntru convingerea că ştim şi că ştim mai bine ca oricine. Avem această siguranţă de noi că ştim ce trebuie să facem, ştim cum să facem şi ştim noi mai bine cum este bine. Aceasta este pierzania noastră. Pe-aici se pierde bucuria omului.
Maica Siluana Vlad, Meșteșugul bucuriei vol. 2, Editura Doxologia, Iași, 2009, pp. 157-158
