Rugăciune de Părintele Ioanichie Bălan

3009

Dumnezeule ceresc,

Moartea s-a apropiat de noi şi nu ne pocăim. Sfârşitul a venit şi totuşi nu ne iubim. Bolile şi suferinţele ne-au cuprins, dar nu iertăm din inimă pe fratele nostru. Citim cărţi sfinte, dar nu ne cutremurăm. Ne rugăm puţin, lipsim de la biserică, nu miluim pe săraci, suntem stăpâniţi de nepăsare, împietrire şi griji pământeşti. Deaceea nimic nu sporim şi ne cheltuim în deşert viaţa aceasta scurtă.

Dă-ne smerenie şi râvnă la biserică. Dă-ne putere să iubim pe toţi, să răbdăm pe toţi, să sfârşim prin pocăinţă viaţa aceasta, ca să ne învredniceşti de cereasca Ta împărăţie! Amin.

Arhimandrit Petru Bălan, Mi-e dor de cer, Viaţa Părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010

 


Articole Asemănătoare
Articole postate de același autor
4990

Să punem noi vopsele pe chipul lui Dumnezeu?

Ce lume pierdută este astăzi! Femeile își pun în păr niște cleiuri, și cum mai miroase! Te apucă alergia. Cînd văd o femeie modernă, cu frumuseți lumești și parfumuri, mă scîrbesc lăuntric. Am văzut o fată care, deși înainte era ca un înger, nu am mai cunoscut-o după acceea așa cum era vopsită”. Dumnezeu le-a […]