Doamne, încă să nu-mi dai
Frumuseţile din rai
Şi încă nu-mi dărui
Ale slavei bucurii.
Nu mă-ndemn încă să-ţi cer
Fericirile din cer,
Până când prin lume-Ţi duci
Tu, povara Sfintei Cruci.
Până când însângerat
Şi lovit şi înspinat,
Treci pe calea cu dureri,
Fericire cum să-Ţi cer?
Dă-mi, Stăpâne, Crucea Ta
Şi mă-nvaţă-a o purta.
Şi în inimă, cu jale,
Dă-mi durerea Maicii Tale.
Şi în piept, cu frângere,
Dă-mi a Maicii plângere!
Dă-mi, Stăpâne, să-Ţi sărut
Urma paşilor în lut
Şi mai dă-mi cu sârg s-alerg,
Tălpile să Ţi le şterg,
Cu iubirea mea duioasă,
Ca femeia păcătoasă.
Zorica Laţcu (Maica Teodosia)
