Rugăciune

4187

Doamne, încă să nu-mi dai

Frumuseţile din rai

Şi încă nu-mi dărui

Ale slavei bucurii.

Nu mă-ndemn încă să-ţi cer

Fericirile din cer,

Până când prin lume-Ţi duci

Tu, povara Sfintei Cruci.

Până când însângerat

Şi lovit şi înspinat,

Treci pe calea cu dureri,

Fericire cum să-Ţi cer?

Dă-mi, Stăpâne, Crucea Ta

Şi mă-nvaţă-a o purta.

Şi în inimă, cu jale,

Dă-mi durerea Maicii Tale.

Şi în piept, cu frângere,

Dă-mi a Maicii plângere!

Dă-mi, Stăpâne, să-Ţi sărut

Urma paşilor în lut

Şi mai dă-mi cu sârg s-alerg,

Tălpile să Ţi le şterg,

Cu iubirea mea duioasă,

Ca femeia păcătoasă.

Zorica Laţcu (Maica Teodosia)


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
13349

Iartă-mă, măicuţă…

  Iartă-mă, măicuţă, iartă-mă că azi, Să-ţi aduc o floare, n-am avut răgaz, Nici s-aprind să ardă, candela măcar, Mi-am irosit timpul, mamă, în zadar. De o vreme, parcă, toate-o iau la goană Nu mai avem vreme pentru suflet, mamă. Nu mai avem timpul pentru somn şi rugă, Doar o lumânare aprindem pe fugă. Prea […]

Articole postate de același autor
296

Durerea şi suferinţa sunt medicamentule esenţiale ale sufletului bolnav de păcat

Dintre adevărurile nezdruncinate ale experienţei, durerea şi suferinţa sunt medicamentul esenţial al sufletului bolnav de păcat, şi, în acelaşi timp, cel mai bun pedagog pentru înălţarea duhovnicească a sufletului căruia păcatul şi întunericul moral i-au urâţit frumuseţea prin deprinderile rele. Durerea este pomicultorul experimentat, care din măslinul sălbatic, din sufletul păcătos, altoieşte măslinul cel bun. […]