Roagă-te și pentru mine, fir smerit de lumânare!
Când în lacrima de ceară porți atâta îndurare,
Osteneală ta lumină să împrăștie în suflet,
Unde norii grei se-adună, aducând, și ploi, și umblet!
Roagă-te și pentru mine, când pornești spre veșnicie
Pe un drum legat cu ață, ce arzând, cărări învie!
Printre lumi ce se destramă ca un fulger, treci semeață,
Alungându-mi gânduri negre și trezindu-mă la viață!
Roagă-te și pentru mine, când smintesc o așteptare
Și în clipa-nstrăinării să găsesc iubirii cale!
Ia din inimă durerea, du-o în neant, departe,
Să rămână rătăcită printre umbrele din noapte!
Jertfa ta spre înălțare, să mă poarte-n rugăciune,
Lacrimile mele toate cu-ale tale să se-ndrume!
Când îmi plec genunchi și creștet la iubirea din icoane,
Roagă-te și pentru mine, fir smerit de lumânare!
Diana Sava Daranuța
