In Duminica a IX-a după Rusalii, la Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Suruceni, Sfânta Liturghie a fost oficiată de soborul preoțesc în prezența obștii monahale și a numeroși credincioși. Răspunsurile liturgice au fost date de corul de maici al mănăstirii.
În mijlocul frământărilor și grijilor noastre, o singură stâncă stă neclintită, Mântuitorul Hristos, piatră a Vieții în mijlocul tuturor furtunilor. Cei care știu să-și înalțe ochii la Cer trăiesc cu nădejdea că Dumnezeu este și pururea le va fi alături.
„Când avem ca temelie nădejdea în Dumnezeu, atunci suntem întemeiaţi pe piatră şi chiar dacă vor sufla vânturile şi vor cădea ploi, nu ne vor doborî. Dar când ne întemeiem pe nădejdea în strădaniile noastre, temelia noastră se află pe nisip și atunci uşor vom cădea,” ne spune părintele Efrem Filotheitul.
Evanghelia din această Duminică îl prezentă pe Apostolul Petru care la început se încrede în cuvintele Mântuitorului și merge pe apă ca și Învățătorul său, dar apoi se îndoiește și începe să se scufunde. Hristos îl salvează, întinzându-i mâna: „Puțin credinciosule, de ce te-ai îndoit?” Asemenea lui Petru suntem și noi. Dumnezeu ne oferă sprijinul și ajutorul Său, dar e suficient ca un vânt să adie împotriva voinței noastre și imediat alunecăm și ne afundăm.
Despre credința pe care ar trebui s-o avem, arhimandritul Zaharia Zaharou ne spune: „Nădejde mai presus de orice nădejde” este definiţia credinţei prin care depăşim chiar şi acele obstacole ce par cu neputinţă de biruit. O asemenea credinţă adună toate gândurile şi toate puterile inimii noastre spre împlinirea unui singur scop: să ne luptăm până la moarte pentru a birui toate greutăţile cu ajutorul lui Dumnezeu. Şi trebuie să le biruim, căci de aceasta depinde mântuirea noastră. Acum inima omului este asemeni unui nod strâns legat în care se adună întreaga sa fiinţă, iar el atârnă totul de mila lui Dumnezeu. În felul acesta începem şi noi – cum spune Sfântul Apostol Pavel despre Avraam – să credem cu nădejde împotriva oricărei nădejdi.”
În cuvântul de învățătură, prot. mitr. Victor Ceresău a vorbit despre faptul că adevărata credința este indispensabilă pentru viața duhovnicească, căci fără ea nu există legătură cu singurul izvor al vieții și al puterii duhovnicești, cu Dumnezeu.
Mulțime de credincioși, „cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste”, s-au apropiat pentru a primi Sfânta Taină a Împărtășaniei.
„Doamne, Tu ne chemi, zicându-ne: „Vino!” Știm însă ca drumul nu este sigur, apa adâncă, picioarele ne tremură, dar nu ne putem împotrivi chemării Tale; vom veni, facă-se voia Ta, fie ca iubirea Ta să ne fie stăpână!”
sursa http://manastireasuruceni.md
