În timp pierdem inocența copiilor. Alături de ei simțim cât de mult își lasă amprenta păcatele, încât nu mai suntem atât de puri, luminoși și fericiți ca ei. Să păstrăm sufletele curate!
Articole postate de același autor
Postul bucuriei, ziua a XVIII-a: Dumnezeu nu părăsește pe cel ce, cu inimă smerită, se întoarce către El
De multe ori aud cum cineva spune, cu mirare sau cu reproș, despre o persoană care merge la biserică: „Păi și acesta, care a furat (a omorât, a curvit, a lenevit) merge la biserică…”. În spatele unor astfel de cuvinte se ascunde, adesea, neînțelegerea unui adevăr esențial: biserica nu este locul celor fără de greșeală, […]
