În timp pierdem inocența copiilor. Alături de ei simțim cât de mult își lasă amprenta păcatele, încât nu mai suntem atât de puri, luminoși și fericiți ca ei. Să păstrăm sufletele curate!
Articole postate de același autor
Drumul pocăinței, ziua a LXI-a: Nu suntem chemați să ducem totul singuri, ci să învățăm să încredințăm lui Dumnezeu grijile noastre
Suntem obișnuiți să ducem totul singuri. Griji, gânduri, responsabilități, neliniști – le purtăm de parcă totul ar depinde doar de noi. Și, încet, ne obișnuim cu această apăsare. Ni se pare firesc să fie greu. Ba mai mult, uneori ne și mândrim că am reușit să le ducem. Ne este greu să spunem că nu […]
