Actualitate

Prot. Nicolae Ciobanu, consilier cultural, la ceas aniversar

1309

Acum două decenii, Pr. Nicolae Ciobanu, absolvent al Academiei Teologice din Chișinău, era numit paroh într-o localitate în care urma să fie ridicat un sfânt locaș. Părintele ne mărturisește că i-a fost greu să memorizeze denumirea satului, însă ținea minte că se începe cu litera ”B”, ca să-și amintească ulterior că este vorba de satul Cruglic din raionul Criuleni.

Acest tânăr slujitor a risipit toate îndoielile localnicilor, care erau sceptici că acesta va reuși să zidească din temelie casa Domnului. În câțiva ani Mitropolitul Vladimir deja târnosea noua biserică cu hramul ”Minunea Sf. Arhanghel Mihail”.

În această perioadă părintele Nicolae a știut nu doar să zidească biserica de piatră, înțelegând că mult mai de preț este cea vie, de suflete.
Predă religia în școală, organizează școala duminicală, concursuri, ateliere de lucru, tabere de creație… acestea sunt doar câteva dintre cele în câte este implicat preotul N. Ciobanu.

De rând cu acestea este un bun familist, este inteligent și corect cu cei din jur… este preotul care te inspiră și este credibil, deoarece vorbele corespund faptelor și vieții trăite.

Astfel, la 11 februarie, zi în care a fost numit paroh în acest sat, un sobor de preoți și numeroși credincioși s-au adunat să se roage împreună cu dragul părinte.
În această zi administrația publică locală l-a declarat cetățean de onoare al satului, iar cei prezenți i-au urat ani mulți și fericiți.

Din partea slujitorilor prezenți a vorbit pr. Octavian Moșin, care i-a transmis cele mai sincere și cordiale felicitări, înmânându-i o diplomă de recunoștință pentru toată truda depusă spre binele Bisericii.


Articole postate de același autor
2283

Pelerinaj pedestru la hramul de vară al Mănăstirii Călărășeuca

La 19 august 2016, de praznicul Schimbării la Față, iarăși am scris un rînd în istoria pelerinajelor în Țara de Sus. În această mare sărbătoare, cu inimile pline de bucurie și cu binecuvîntarea Prea Sfințitului Nicodim, pas cu pas atingeam imaginar meleagurile mănăstirii Călărășeuca. Soarele cu razele sale ne mîngîia trupurile, iar preoții la rîndul lor sufletele. […]