Actualitate

Procesiune cu moaștele Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe – Ismail

1604

La 24 aprilie 2020, cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Vladimir al Chișinăului și al întregii Moldove, Sfânta Mânăstire Sireți împreună cu protopopiatul Strășeni și în colaborare cu Primăria Sireți a organizat o procesiune cu moaștele Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe - Ismail.

Procesiunea a fost organizată conform tradiţiei Bisericii noastre, deoarece în vremuri de molimă în vechime odoarele ecleziale erau purtate prin cetăţi spre izbăvirea de epidemii, spre vindecarea celor bolnavi şi spre întărirea în credință.

În dimineața zilei, starețul Mânăstirii Sireți,  arhimandritul Porfirie (Dobre), dimpreună cu părinții slujitori au pornit de la Mânăstirea Suruceni.  Sfântul Dionisie a fost petrecut de obștea Mânăstirii în frunte cu maica stareţă Egumena Epistemia (Goncearenco).

S-au înălțat rugăciuni pentru izbăvirea de secetă și molimă, făcându-se câteva popasuri  la Mânăstirea Sireți, Schitul Sfânta Ecaterina din Sireți și la Biserica Sfânta Cuvioasă Parascheva din orașul Strășeni, unde s-au alăturat rugăciunilor înălțate Prot. Vetcislav Cazacu, protopop de Strășeni și Prot. Petru Eșanu.

Menționăm că această procesiune este o premieră în istoria ecleziastică a Republicii Moldova.

"Sfinte şi preaînţelepte Părinte Ierarhe Dionisie, cel ce ai câşti­gat îndrăznire către Dumnezeu, primeşte smerita noastră rugă­ciune şi ne ajută, izbăvindu-ne din toate nevoile şi necazurile. Roagă-te lui Hristos Domnul să ne învrednicească a primi da­rurile Sale: pacea şi mântuirea, dragostea curată şi puterea de a face binele; să ne apere de orice dezbinare, de reaua întâmplare, de război, de boli, de pagube şi de moarte năprasnică. " 


Articole postate de același autor
5499

Lacrimile, pași către vindecarea sufletului

Calea lacrimilor este una din cele mai sigure pentru a ajunge la persoana deplină. Prin lacrimi, toate puterile sufletului se împreunează şi astfel, ne putem ridica la putinţa de a-L iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele, după porunca Dumnului. Este o anumită plinătate în persoana care plânge înaintea lui Dumnezeu, căci inima şi mintea sunt unite. […]