Actualitate

Preotul Nicolae Balaban și preoteasa Maria – condamnați la moarte prin împușcare

16

Preotul Nicolae Balaban s-a născut în anul 1875. Avea studii teologice și era căsătorit. Soția sa, Maria Balaban, s-a născut în 1885 în localitatea Hâncești, jud. Chișinău. După hirotonia în treapta de preot, în perioada anilor 1911-1919, a slujit într-o parohie din stânga Nistrului. În anul 1919, părintele Nicolae împreună cu soția sa și cei 7 copii au fost deportați în Siberia[1]. S-au reîntors în 1925, stabilindu-se pe o perioadă scurtă de timp la Odesa, apoi timp de 10 ani părintele a slujit într-o parohie din RASSM[2].

În anul 1929, Gheorghe, unul dintre feciorii părintelui, fiind exmatriculat de la învățătură din cauza provinienței sociale, trecând apa Nistrului, s-a refugiat în România. Fapt pentru care autoritățile sovietice i-a lipsit pe părinții săi de dreptul la vot[3]. A urmat anul 1934, când preoteasa Maria a fost arestată, fiind condamnată la 8 ani de lagăr. Peste un an, în 1935, a fost arestat și părintele Nicolae. A fost judecat de către Tribunalul din RASSM la 10 ani de lagăr. Anii de detenție i-a petrecut în lagărul nr.2 din Tomsk[4].

Ambii soți au fost eliberați înainte de termen, cu interdicția domiciliului obligatoriu în regiunea Tomsk. Au fost arestați din nou în luna decembrie a anului 1937[5].

La 14 decembrie a fost arestat părintele Nicolae, fiind învinuit de apartenența la o organizație monarhistă și de activitate contrarevoluționară. Judecata a avut loc pe data de 22 decembrie, fiind condamnat la moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 27 decembrie 1937.

Preoteasa Maria, fiind arestată, a fost silită să recunoască învinuirile: activitatea contrarevoluționară a feciorului ei, aflat în România, spionaj în favoarea Japoniei și ură față de puterea sovietică. Dosarul de arest a fost fabricat în două zile, 21-22 decembrie. Judecata a condamnat-o la moarte prin împușcare. Sentința a fost executată la 7 ianuarie 1938[6].

                            Protoiereu Ioan Lisnic

[1] М.В. Фаст, Н.П. Фаст, Нарымская Голгофа, Материалы к истории церковных репрессий в Томской области в советский период, Томск - Москва, 2004, p. 148-149

[2] Новомученики и Исповедники Русской Православной                           Церкви XX века, Sursa:http://kuz1.pstbi.ccas.ru/bin/db.exe/ans/newmr/HYZ9EJxGHoxITYZCF2JMTdG6Xbu-c8iUcO0h66qceeufc8YUXu1Ut8Khv8KWeCQ*_pnl,  consltat 5.07.2016, ora 17.20

[3] М.В. Фаст, Н.П. Фаст, op. cit., p. 148

[4] Новомученики и Исповедники Русской Православной ЦерквиXX века

[5]Жертвы политического террора в СССР,

Sursa: http://lists.memo.ru/index2.htm,  consltat 5.07.2016, ora 17.30

[6]Ibidem; М.В. Фаст, Н.П. Фаст, op. cit., p. 149


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
5667

Există un păcat mai mare decât acela de a omorî un înger?

Obosită de petreceri, femeia uşoară coboară din pat şi se aşează în faţa oglinzii. Avea părul încâlcit şi ochii obosiţi de nesomn. O clipă avu impresia că e urâtă, dar mâna i se duse involuntar după cutia cu farduri şi, cu mişcări lenoase, dar precise, prinse a se găti… Îşi netezi ridurile, îşi ascunse vârsta. […]

Articole postate de același autor
5499

Părintele Zosima Cerchez – monahul “fără de arginți”

Potrivit relatărilor celor care l-au cunoscut, părintele Zosima îndeplinea cu strictețe pravila monahală, era și un bun predicator. Tot câștigul său îl împărțea săracilor și celor în nevoi. Deseori îl auzeai zicând: “Călugării nu au nevoie de bani”. De aceea și a fost numit monahul “fără de arginți”. Avea și darul proorociei. Părintele Zosima Cerchez […]