Actualitate

Preotul Nicolae Balaban și preoteasa Maria – condamnați la moarte prin împușcare

74

Preotul Nicolae Balaban s-a născut în anul 1875. Avea studii teologice și era căsătorit. Soția sa, Maria Balaban, s-a născut în 1885 în localitatea Hâncești, jud. Chișinău. După hirotonia în treapta de preot, în perioada anilor 1911-1919, a slujit într-o parohie din stânga Nistrului. În anul 1919, părintele Nicolae împreună cu soția sa și cei 7 copii au fost deportați în Siberia[1]. S-au reîntors în 1925, stabilindu-se pe o perioadă scurtă de timp la Odesa, apoi timp de 10 ani părintele a slujit într-o parohie din RASSM[2].

În anul 1929, Gheorghe, unul dintre feciorii părintelui, fiind exmatriculat de la învățătură din cauza provinienței sociale, trecând apa Nistrului, s-a refugiat în România. Fapt pentru care autoritățile sovietice i-a lipsit pe părinții săi de dreptul la vot[3]. A urmat anul 1934, când preoteasa Maria a fost arestată, fiind condamnată la 8 ani de lagăr. Peste un an, în 1935, a fost arestat și părintele Nicolae. A fost judecat de către Tribunalul din RASSM la 10 ani de lagăr. Anii de detenție i-a petrecut în lagărul nr.2 din Tomsk[4].

Ambii soți au fost eliberați înainte de termen, cu interdicția domiciliului obligatoriu în regiunea Tomsk. Au fost arestați din nou în luna decembrie a anului 1937[5].

La 14 decembrie a fost arestat părintele Nicolae, fiind învinuit de apartenența la o organizație monarhistă și de activitate contrarevoluționară. Judecata a avut loc pe data de 22 decembrie, fiind condamnat la moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 27 decembrie 1937.

Preoteasa Maria, fiind arestată, a fost silită să recunoască învinuirile: activitatea contrarevoluționară a feciorului ei, aflat în România, spionaj în favoarea Japoniei și ură față de puterea sovietică. Dosarul de arest a fost fabricat în două zile, 21-22 decembrie. Judecata a condamnat-o la moarte prin împușcare. Sentința a fost executată la 7 ianuarie 1938[6].

                            Protoiereu Ioan Lisnic

[1] М.В. Фаст, Н.П. Фаст, Нарымская Голгофа, Материалы к истории церковных репрессий в Томской области в советский период, Томск - Москва, 2004, p. 148-149

[2] Новомученики и Исповедники Русской Православной                           Церкви XX века, Sursa:http://kuz1.pstbi.ccas.ru/bin/db.exe/ans/newmr/HYZ9EJxGHoxITYZCF2JMTdG6Xbu-c8iUcO0h66qceeufc8YUXu1Ut8Khv8KWeCQ*_pnl,  consltat 5.07.2016, ora 17.20

[3] М.В. Фаст, Н.П. Фаст, op. cit., p. 148

[4] Новомученики и Исповедники Русской Православной ЦерквиXX века

[5]Жертвы политического террора в СССР,

Sursa: http://lists.memo.ru/index2.htm,  consltat 5.07.2016, ora 17.30

[6]Ibidem; М.В. Фаст, Н.П. Фаст, op. cit., p. 149


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
200

„Unde nu sunt lacrimi, nu este mântuire”

Sfântul Marcu Monahul (secolele V-VI) scrie: „Nimeni nu este mai bun şi mai milostiv ca Dumnezeu, dar, cu toate acestea, n-o să-l ierte pe cel ce nu se căieşte de păcatele sale. (…) Toate poruncile se reduc la una singură: cea a pocăinţei. (…) Căci nu vom fi osândiţi pentru mulţimea păcatelor, ci pentru că n-am […]

Articole postate de același autor
65

Preotul Zosima Prodan – condamnat la moarte prin împușcare

Preotul Zosima Prodan s-a născut în anul 1882, în localitatea Lăbușna, raionul Codima, regiunea Odesa. În anii 30 ai secolului trecut era preot la Biserica“Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Podoliskoe, raionul Krasnoselie, regiunea Kostroma (Rusia)[1]. Biserica din Podoliskoe, construită în anul 1817, mai avea încă două altare, cu hramurile “Sf. Ier. Nicolae” și a “Sf. […]