Preotul Nicolae Balaban și preoteasa Maria – condamnați la moarte prin împușcare

4070

Preotul Nicolae Balaban s-a născut în anul 1875. Avea studii teologice și era căsătorit. Soția sa, Maria Balaban, s-a născut în 1885 în localitatea Hâncești, jud. Chișinău. După hirotonia în treapta de preot, în perioada anilor 1911-1919, a slujit într-o parohie din stânga Nistrului. În anul 1919, părintele Nicolae împreună cu soția sa și cei 7 copii au fost deportați în Siberia[1]. S-au reîntors în 1925, stabilindu-se pe o perioadă scurtă de timp la Odesa, apoi timp de 10 ani părintele a slujit într-o parohie din RASSM[2].

În anul 1929, Gheorghe, unul dintre feciorii părintelui, fiind exmatriculat de la învățătură din cauza provinienței sociale, trecând apa Nistrului, s-a refugiat în România. Fapt pentru care autoritățile sovietice i-a lipsit pe părinții săi de dreptul la vot[3]. A urmat anul 1934, când preoteasa Maria a fost arestată, fiind condamnată la 8 ani de lagăr. Peste un an, în 1935, a fost arestat și părintele Nicolae. A fost judecat de către Tribunalul din RASSM la 10 ani de lagăr. Anii de detenție i-a petrecut în lagărul nr.2 din Tomsk[4].

Ambii soți au fost eliberați înainte de termen, cu interdicția domiciliului obligatoriu în regiunea Tomsk. Au fost arestați din nou în luna decembrie a anului 1937[5].

La 14 decembrie a fost arestat părintele Nicolae, fiind învinuit de apartenența la o organizație monarhistă și de activitate contrarevoluționară. Judecata a avut loc pe data de 22 decembrie, fiind condamnat la moarte prin împușcare. Sentința de judecată a fost executată la 27 decembrie 1937.

Preoteasa Maria, fiind arestată, a fost silită să recunoască învinuirile: activitatea contrarevoluționară a feciorului ei, aflat în România, spionaj în favoarea Japoniei și ură față de puterea sovietică. Dosarul de arest a fost fabricat în două zile, 21-22 decembrie. Judecata a condamnat-o la moarte prin împușcare. Sentința a fost executată la 7 ianuarie 1938[6].

                            Protoiereu Ioan Lisnic

[1] М.В. Фаст, Н.П. Фаст, Нарымская Голгофа, Материалы к истории церковных репрессий в Томской области в советский период, Томск - Москва, 2004, p. 148-149

[2] Новомученики и Исповедники Русской Православной                           Церкви XX века, Sursa:http://kuz1.pstbi.ccas.ru/bin/db.exe/ans/newmr/HYZ9EJxGHoxITYZCF2JMTdG6Xbu-c8iUcO0h66qceeufc8YUXu1Ut8Khv8KWeCQ*_pnl,  consltat 5.07.2016, ora 17.20

[3] М.В. Фаст, Н.П. Фаст, op. cit., p. 148

[4] Новомученики и Исповедники Русской Православной ЦерквиXX века

[5]Жертвы политического террора в СССР,

Sursa: http://lists.memo.ru/index2.htm,  consltat 5.07.2016, ora 17.30

[6]Ibidem; М.В. Фаст, Н.П. Фаст, op. cit., p. 149


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
3424

Egumenul Iraclie Flocea – judecat pentru agitație și propagandă antisovietică

“Cu preoții care sunt în lume nu poți birui lumea. […] Să ne scuturăm din când în când de cele trecătoare și să fâlfâim cu tot sufletul în meleagurile veșniciei, în tovărășia sfinților și îngerilor. […] Acolo, unde preotul nu aduce cultura pietății, se instalează fanatismul ori sectarul”. Ierodiaconul Iraclie, Cultura pietății (1926) Părintele Iraclie, […]

Articole postate de același autor
3697

Frații preoți Teodor și Gheorghe Harghel în temnițele comuniste

Trei fii ai cântărețului bisericesc Vasile Harghel au fost preoți. Preoții Teodor și Gheorghe au fost persecutați de către regimul comunist, fiind condamnați la ani grei de temniță. Al treilea fiu, arhimandritul Antonie Harghel, doctor în teologie, s-a născut la 3 octombrie 1895 în satul Soloneț, jud. Soroca, unde tatăl său era cântăreț la biserica […]