În Biblie scrie să nu ispitești pe Dumnezeul tău și tot acolo scrie că trebuie să ne încredem în Domnul. De multe ori însă o încredere exagerată poate trece în ispitirea Domnului, așa cum vedem din ispitirea lui Iisus în pustie. Atunci cînd diavoul i-a propus lui Hristos să sară de pe aripa templului pentru a vedea dacă Dumnezeu va trimite un înger să-l prindă pentru a nu se lovi de piatră, Hristos a răspuns: „Piei înapoia mea satano, căci scris este să nu ispitești pe Dumnezeul tău”.
Care este diferența între a te încrede în Domnul și a-l ispiti? Cel mai simplu răspuns ar fi: să nu ceri de la Domnul ceea ce poți face singur sau o poate face alt om. Nu ceri în rugăciune să ți se aprindă candela, ci o aprinzi tu cu un chibrit. Același lucru este valabil și în cazul tratării bolilor și a învățăturii, mergi la medic sau la școală, nu aștepți să te lecuiască Dumnezeu în chip miraculos, decît dacă au fost catapultat sau naufragiat într-un loc nepopulat de oameni.
O pildă foarte grăitoare la această temă o găsim în Patericul Egiptean: „Se spunea despre avva Daniil, cum că venind barbarii în schit, au fugit toți călugării. Și a zis bătrînul: dacă nu poartă grijă de mine Dumnezeu, pentru ce mai trăiesc? Și a trecut prin mijlocul barbarilor și nu l-au văzut pe el. Atunci a zis către sine: iată, a purtat grijă de mine Dumnezeu și nu am murit. Fă dar și tu ceea ce este al omului și fugi ca și ceilalți frați”.
Pr. Savatie Baștovoi
