Pr. Arsenie Boca – Care-i slujba care trebuie?

4162

Vin oamenii la Biserică pentru Cuvântul lui Dumnezeu strâmtoraţi de necazuri. Cei mai mulţi sunt necăjiţi şi bolnavi. Află aici că păcatele-s izvorul tuturor bătăilor de la Dumnezeu. Bate Dumnezeu păcatele, ca să te laşi de ele.

Tu, nepricepând, zăboveşti în ele, ba şi la vrăjitoare te duci, să îţi facă pe întors - că aşa-i orbia neştiinţei: te gândeşti la orice, numai la păcatele tale nu. Dar tu nici nu ştii că ai păcate şi care anume. Nu ştii pentru care pricină are Dumnezeu vrajbă cu tine de-ţi merge rău. Aşa fiind, dai slujbă: aici banii tăi nu se primesc: aici ţi se cere un lucru mare: ceea ce cere Dumnezeu de la tine: să-ţi mărturiseşti asupra ta păcatele şi de-acu încolo să nu le mai faci şi nu va mai fi bătaia lui Dumnezeu peste tine, ci darul lui Dumnezeu.

Pentru aceasta, însă trebuie: Post, Rugăciune, Vreme (grăbiţii întârzie). Adică: Biserică, şcoală, spital, căci relele ce au intrat în 30 de ani nu ies în 3 zile sau 3 minute. Trebuie răbdarea de o vreme mai lungă. Cine rabdă ajunge la o bună cunoştinţă de sine şi de Dumnezeu. Abia de aici încolo e nădejde să schimbe Dumnezeu cele rele de pe tine şi să-ţi dea cele bune, nu numai aici, ci şi în viaţa veşnică (cf. Ezechiel 18, Faptele Apostolilor 3).

Nu vrea Dumnezeu să rămâi în întuneric până la sfârşit, ci te mai trimite la şcoală. Aşa şi voi.

Din Părintele Arsenie "Omul îmbrăcat în haină de in şi îngerul cu cădelniţa de aur


Articole Asemănătoare
8027

Zece învăţături despre taina rugăciunii ale părintelui Arsenie Boca

1. „Cine se roagă lui Dumnezeu de dimineaţă, cu o cuvenită luare aminte, e mai fericit şi mai liniştit tot restul zilei aceleia. Mintea se ocupă toată ziua cu ceea ce o preocupă de dimineaţă, ca o piatră de moară, care macină în restul zilei grâu sau neghină.” 2. „Fără milostenie însăşi rugăciunea e fără […]

Articole postate de același autor
2342

Iubirea este momentul care repară trecutul și cucerește viitorul…

Nimeni nu este fără de greșeală, căci există în noi „ceva”, care ne „plimbă” pe valurile vieţii, când încolo, când încoace. Omul contemporan suferă, pătimeşte, trăieşte o stare de victimă, dar totodată, involuntar sau nu, face şi pe cei din jur victime ale stărilor sale. Conflictele, stresul, stările confuze nu se limpezesc decât atunci când […]