Odată, un om se plimba pe aleile străjuite de cuştile imense ale unei grădini zoologice. Dintr-odată, privind înspre cuşca leului, văzu o fetiţă aplecînd-se prea mult înspre fiorosul animal. În clipa următoare, leul o prinse de haină, trăgînd-o cu putere înăuntru ca să o devoreze. Părinţii începură să urle, oamenii din jur rămaseră înmărmuriţi. Nimeni nu îndrăzni, însă, să se apropie de cuşcă pentru a salva fetiţa.
Atunci, în starea de panică generală, omul nostru se îndreptă hotărît de cuşcă, îl lovi pe leu cu putere drept în bot şi pînă ca leul să-şi revină din şocul loviturii, apucă fetiţa de haine, o scoase din ghearele leului şi o lăsă în braţele părinţilor, care îi mulţumiră de nenumărate ori pentru fapta sa de un curaj ieşit din comun.
Din întîmplare, un reporter se afla la faţa locului. După ce se calmară spiritele, acesta se îndreptă spre salvator şi îi spuse: „Domnule, aceasta a fost cea mai curajoasă faptă pe care am văzut-o în viaţa mea, şi am văzut destule”.
„Nu a fost mare lucru”, îi replică celălalt. „Leul se afla după gratii şi am ştiut că Dumnezeu mă va apăra, la fel cum l-a apărat pe proorocul Daniel, demult, în vremurile biblice. Nu am făcut mare lucru…”
„Aşadar, credeţi în Dumnezeu…”, rosti reporterul.
„Da, din toată inima mea. Întotdeauna m-a ajutat cînd am avut nevoie.”
„Ei bine, domnule, fapta dumneavoastră nu va trece neobservată. Voi scrie despre ea un articol care va apărea mîine dimineaţă pe prima pagină.”
***
A doua zi dimineaţă, omul nostru a cumpărat ziarul şi a văzut pe prima pagină următorul articol: „Fundamentalist creştin de dreapta atacă un imigrant african pentru a-i fura mîncarea”.
sursa filida.wordpress.com
