Poţi tu să-mi spui unde este Dumnezeu?

5501

Doi oameni vorbeau despre existenţa sau neexistenţa lui Dumnezeu. Unul spunea că da, altul spunea că ba. Şi atunci unul din ei a propus un arbitru: Să întrebăm un copil. Să vedem ce ne spune o minte încă în stare pură în faţă existenţei. Poate să nu fie concludent ceea ce gândeşte el, încă nedezvoltat, dar să vedem totuşi. Măcar aşa din curiozitate.

Cel care nu credea l-a întrebat:

– Copile, crezi în Dumnezeu?

– Cred, a răspuns copilul. Mi-a spus mama că El a făcut totul şi că vede totul.

– Dar poţi tu să-mi spui unde este Dumnezeu? Uite, ai de la mine un măr, dacă-mi răspunzi.

– Nene, i-a răspuns copilul, îţi dau eu două mere, dacă îmi spui dumneata mie, unde nu este Dumnezeu!


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
1132

Dumnezeu n-ar nevoie de o făptuire mare, cât de o dorinţa nobilă

Căci Dumnezeu n-ar nevoie de o făptuire mare cât de o dorinţa nobilă. Dumnezeu n-alege un suflet virtuos plecând de la faptele lui, ci de la dorinţa lui nobilă îndreptată spre El şi de la o inima plină de zdobire. Cum nu-l desparte de El pe păcătos plecând de la faptele lui; fiindcă adeseori faptele […]

Articole postate de același autor
335

Cei care, cu îndrăzneală și cu bună știință, încalcă regula postului, sunt numiti dușmani ai Crucii, slujind unui zeu, anume…

Avertizand asupra pericolului de a neglija postul, Sfantul Ambrozie de la Optina scria că: „Cei care, cu indrazneala si cu bună știință, încalcă regula postului, sunt numiti dușmani ai Crucii, slujind unui zeu, anume… pantecelui lor”.   Avertismentul sfantului face trimitere, desigur, la un pasaj din Epistola catre Filipeni a Sfantului Apostol Pavel, Capitolul 3, pe […]