Dragi creștini iubitori de Hristos,
Iată că ne-am învrednicit și în acest an de acest mare dar și imensă binecuvântare de la Dumnezeu – perioada Postului Mare – vreme bine-primită pentru a ne spăla în lacrimi de pocăință și a ne curăți prin nevoințele lepădării de sine.
Această perioadă de împuținare a îndestulării necesităților trupești a fost rânduită anume pentru a face mai mult pentru sufletul nostru, de aceea s-o începem cu multă bucurie, crescând darurile sufletului și numărul nevoințelor duhovnicești a ridicării din cădere, fiind conștienți de faptul că orice jertfă făcută din suflet pentru Dumnezeu nu rămâne nerăsplătită, așa după cum am cântat în ultima săptămână premergătoare postului: „De bucate postind, suflete al meu, dar de pofte necurăţindu-te, în deşert te lauzi cu nemâncarea; că de nu ţi se va face ţie [postul] pricină de îndreptare, ca un mincinos vei fi urât de Dumnezeu şi demonilor celor mai răi te vei asemăna, care niciodată nu mănâncă. Deci caută să nu faci netrebnic postul păcătuind, ci nemişcat să rămâi spre pornirile cele fără de cale, închipuindu-ţi că stai înaintea Mântuitorului Celui ce S-a răstignit, şi chiar să te răstignești împreună cu Cel ce S-a răstignit pentru tine, strigând către El: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta!” (Stihira, glasul 1; Utrenia de Miercuri, Săptămâna Brânzei).
Postul, pentru noi cei ce credem în Înviere, în care aflăm plinătatea noastră, nu este o perioadă de tristețe sau pedeapsă din partea lui Dumnezeu, ci precum ne învață marele părinte al Bisericii, Sf. Ierarh Vasile al Cezareii-Capadociei, „este cel mai bun străjer al sufletului, cel mai sigur tovarăş al corpului, arma vitejilor, întărirea atleţilor. El alungă spiritele, îndeamnă la pietate, face a iubi înfrânarea, inspiră modestie, dă curaj în război şi te învaţă a iubi pacea. Postul dă aripi rugăciunii, pentru a se înălţa şi a pătrunde în ceruri. Postul este sprijinul caselor, părintele sănătăţii, povăţuitorul tinerilor, podoaba bătrânilor, plăcutul tovarăș al călătorilor și amicul sigur al soţilor”.
Vedem din cele expuse de marele ierarh de câte daruri ne putem învrednici dacă ținem cu dragoste această perioadă a postului, dar cel mai important și mai scump dar este dobândirea înlăuntrul nostru a Domnului de viață Făcătorul, Duhul cel Sfânt, Care va lumina sufletele noastre și ne va umple din plin de darurile sale cele bogate: „strălucirea dragostei, fulgerul rugăciunii, sfinţenia curăţiei, tăria bărbăţiei”, așa cum ne vestește atât de frumos unul din troparele Triodului.
Vă invităm cu drag să fim împreună la frumoasele slujbe ale Bisericii specifice acestei perioade liturgice a anului bisericesc, îndeosebi cele săvârșite seară de seară în prima săptămână a postului, pregătindu-Vă cu conștiinciozitate și îndeajuns pentru unirea cu Hristos prin Sfânta și Dumnezeiasca Împărtășanie. Să nu amânăm mărturisirea și împărtășirea cu Sfintele Taine de pe o zi pe alta, sau de pe o săptămână pe alta din oarecare motive născocite de lenevia vicleană, așa încât să ne trezim că a trecut postul, irosind vremea lui, fără a îndeplini aceste cerințe mântuitoare pentru noi.
Vă doresc un post cu multă bucurie duhovnicească și îl rog pe Domnul Hristos, Cel Care prin post ne-a arătat biruinţa asupra diavolului, să ne învrednicească și pe noi cei încercați de atâtea necazuri să ajungem luminaţi, așa încât duhovniceşte să întâmpinăm și să prăznuim minunea de la sfârșitul postului, Învierea Sa cea de a treia zi din morţi, care „luminează lumea cu nestricăciunea”.
Vă îmbrățișez cu aceeași dragoste părintească!
+ SILUAN,
Episcop de Orhei,
Vicar al Mitropoliei Chișinăului și Întregii Moldove,
Egumen al Sf. Mănăstiri Curchi
