Erau vremuri când lumea nu ştia carte, nici prea multe rugăciuni, însă ştia să se roage! Astăzi, însă adesea umplem casele cu icoane, cărţi şi alte sfinţenii, dar viaţa n-o schimbăm.
Dumnezeul caută la inima fiecăruia, câtă dragoste e în ea, câtă dăruire, câtă smerenie…
Preot Octavian Moşin
Sub stele trece apa, Cu lacrima de-o samă, Mi-e dor de-a ta privire, Mi-e dor de tine, mamă. Maicuta mea: grădină, Cu flori, cu nuci și mere, A ochilor lumină, Văzduhul gurii mele! Măicuțo, tu: vecie, Nemuritoare carte De dor și omenie Și cântec fara moarte! Vânt hulpav pom cuprinde Și frunza o destramă. Mi-e […]
