Când vezi un bărbat și o femeie că duc o viață plină de virtuți, dar nu au copii; când vezi că sunt cinstitori de Dumnezeu și evlavioși, dar fără copii, să nu socotești că se întâmplă asta din pricina păcatelor lor.
Multe sunt pricinile rânduielii lui Dumnezeu, necunoscute nouă și pentru toate trebuie să-i mulțumim Lui. Să nefericim numai pe aceia care trăiesc în păcate, nu pe cei care n-au copii.
Adesea Dumnezeu rânduiește multe spre folosul nostru, fără ca noi să știm pricinile lor. De aceea trebuie să ne minunăm de înțelepciunea Lui și să-I slăvim nespusa Sa iubire de oameni.
Cuvintele acestea vi le-am spus spre folosul vostru, ca să mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu și să nu iscodiți rânduielile Lui.
Femeile niciodată să nu plângă că n-au copii, ci, cu gând plin de înțelepciune, să alerge la Creatorul naturii și de la Stăpânul naturii să ceară copii! Să nu atribuie nașterea de copii traiului împreună al soților sau altui fapt, ci Creatorului tuturor, Care a adus pe om de la neființă la ființă; El poate îndrepta iarăși și natura betejită. Așa a făcut Eva! A făcut din jale prilej de slavoslovie, a atribuit totul Stăpânului, zicând: „Mi-a ridicat mie Dumnezeu altă sămânță în locul lui Abel, pe care l-a omorât Cain.” Vezi că nu numai că nu s-a supărat, dar nici n-a rostit cuvânt supărător?
Din Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre familia creștină, Editura Cuvântul vieții, București 2015, p. 51,63
