Pe strada unde locuiau bunicii mei,
S-a gârbovit și gardul nu știu cum,
A-mbătrânit și “pupăza din tei”,
Și petrele cărunte-s lângă drum.
Pe scaune din lemn, pe lângă porți,
Mai stau la sfat și-acum vreo două toamne
Și din toiege își fac semne peste nopți
Cu brumele ascunse în năframe.
La geamuri mohorâte, amintiri
Privesc la drum prin cioburi care plâng.
De prin ogrăzi mai ieri cu trandafiri
Ecoul trist răspunde șuierând.
Și plouă iar cu nuci într-un pridvor,
În care glasul corbilor se-adună
De parcă-ar face toamnelor favor,
Cântarea lor funebră ce răsună.
Vin frunze mii s-aștearnă căpătâi
Pe prispele cu fața înspre zare.
Tot așteptând iubiri cu dor dintâi
Să se întoarcă-n timp seducătoare.
Salcâmii răvășiți trimit scrisori,
Poștaș e vântul delegat numai de ei
Mesaj să ducă dincolo de nori
Cu destinația: “ În ceruri. La Bunei…”
Să știe bunii toamnele că trec
Schimbând decorul basmelor din tei.
Și unicul vecin e-un dor poet
Pe strada unde locuiau bunicii mei…
Diana Sava Daranuța
05.11.2017
