Dacă dracu’ notează: “a înjurat“, “a clevetit“, “a poftit” şi aşa mai departe, credeţi că Dumnezeu nu notează orice gând bun? Şi mai ales să ştiţi că pe Dumnezeu nu-l câştigăm cu nimic decât cu o inimă înfrântă şi smerită. Dumnezeu ia aminte fulgerător la inima ta. Nu ne cere biruinţe fraţilor, că nu stă în puterea noastră, ne cere o căinţă autentică, o pocăinţă. Pe aia o primeşte, fulgerător o primeşte!
Să înţelegem pocainţa ca inviere, să înţelegem pocainţa ca soluţie pentru Rai.
*
În ceea ce priveşte propoziţia „Doamne, miluieşte-mă!”, există în Filocalie o minunată explicaţie a acesteia, într-un capitol intitulat „Explicarea lui «Doamne, miluieşte-mă!» (Kyrie Eleison)”. Printre alte lucruri, autorul ei spune: „Mila lui Dumnezeu nu este nimic altceva decât harul Atotsfântului Duh, pe care noi, păcătoşii, trebuie să i-L cerem lui Dumnezeu şi să strigăm neîncetat: […]
Sa nu trageţi de ei, asta-i ideea. Nu trageţi de copii: „Hi, mă, la biserică! Hi, mă- la Hristos!” Uşurel. Să ştiţi că o Liturghie care se finalizează într-o pizza e mai de preţ decât o pizza care nu se finalizează în biserică. Lăsaţi-i pe copii să respire viaţa. Aduceţi-i uşurel. Nu există o obligativitate. […]
