Dacă dracu’ notează: “a înjurat“, “a clevetit“, “a poftit” şi aşa mai departe, credeţi că Dumnezeu nu notează orice gând bun? Şi mai ales să ştiţi că pe Dumnezeu nu-l câştigăm cu nimic decât cu o inimă înfrântă şi smerită. Dumnezeu ia aminte fulgerător la inima ta. Nu ne cere biruinţe fraţilor, că nu stă în puterea noastră, ne cere o căinţă autentică, o pocăinţă. Pe aia o primeşte, fulgerător o primeşte!
Să înţelegem pocainţa ca inviere, să înţelegem pocainţa ca soluţie pentru Rai.
*
Cunoştinţa cea din păţanie sau învăţăturile din durere – singura cale care poate învăţa ceva pe oameni. Nouă, toate necazurile ne vin de la greşeli, nu de la Dumnezeu. El numai le îngăduie şi spală cu ele vinovăţiile noastre. Oamenii însă, tare greu pricep că îndreptarea prin necazuri dovedeşte nu părăsirea lui Dumnezeu, ci milostivirea […]
Să învățăm să ne îngrijim de virtute; și să ne străduim mult să bineplăcem lui Dumnezeu, Să nu ne fie o scuză nici grija de acasă, nici grija de soție, nici grija de copii, nici altceva! Să nu socotim că ne sunt de ajuns aceste griji spre a ne îndreptăți trândăvia și nepăsarea vieții noastre. […]
