Dacă dracu’ notează: “a înjurat“, “a clevetit“, “a poftit” şi aşa mai departe, credeţi că Dumnezeu nu notează orice gând bun? Şi mai ales să ştiţi că pe Dumnezeu nu-l câştigăm cu nimic decât cu o inimă înfrântă şi smerită. Dumnezeu ia aminte fulgerător la inima ta. Nu ne cere biruinţe fraţilor, că nu stă în puterea noastră, ne cere o căinţă autentică, o pocăinţă. Pe aia o primeşte, fulgerător o primeşte!
Să înţelegem pocainţa ca inviere, să înţelegem pocainţa ca soluţie pentru Rai.
*
În Vieţile Sfinţilor găsim o pildă de statornică pocăinţă şi rodul ei: Un frate, păcătuind adesea, îndată alerga la Icoana Mântuitorului şi aruncându-se cu faţa la pământ, cu lacrimi amare striga: „Miluieşte-mă, Doamne, şi ridică de la mine această vicleană ispită!” Dar nu peste mult timp iar păcătuia şi fără a se deznădăjdui, din nou […]
La durere vrem să plecăm undeva departe…… undeva unde să fie pace, linişte şi bine! Adică să alegem calea cea largă, largă cât zarea! Sau cât “câmpii” pe care-şi doresc unii oameni să şi-i ia ca să scape de o situaţie grea… Această pornire rebelă în faţa greutăţii vieţii, e neauzirea şi neascultarea milostivirii lui […]
