Raportul Sanctităţi Sale Patriarhul Chiril prezentat la Întâlnirile Parlamentare de Crăciun, ediția a V-a
La 26 ianuarie 2017 Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a prezentat un raport la deschiderea Întâlnirilor Parlamentare de Crăciun, ediția a V-a, organizate în Duma de Stat a Adunării Federale a Federației Ruse în cadrul celor de a XXV-lea Lecturi internaționale educative de Crăciun „1917-2017: învățămintele unui veac”.
Stimate Veaceslav Victorovici! Stimați deputați ai Dumei de Stat! Iubiți frați și surori!
Vă salut cordial pe toți și mă bucur de posibilitatea ca de fiecare dată în cadrul Lecturilor Parlamentare de Crăciun să mă adresez către reprezentanții puterii legislative din țara noastră.
Tradiția bună de a ne întâlni în prima lună a noului an a devenit, fără îndoială, un semn important al dezvoltării societății civile ruse, a cărei majoritate recunoaște că este ortodoxă.
Această întâlnire are pentru mine o importanță deosebită, deoarece pentru prima dată țin cuvântul în fața deputaților celei de a VII-a legislaturi noi a Dumei de Stat a Adunării Federale a Federației Ruse, în rândul căreia sunt prezenți atât politicieni experimentați bine cunoscuți, cât și aleșii poporului care abia își încep calea de slujire în folosul statului. Îmi exprim speranța că noua componență a Dumei de Stat sub conducerea lui Veaceslav Victorovici va munci productiv și responsabil.
Salut măsurile luate pentru perfecționarea mecanismelor interne ale Dumei de Stat, ceea ce a permis ca procesul legislativ să fie mai transparent pentru participarea reprezentanților societății civile. Relația inversă cu acei care sunt destinatarii legilor adoptate de Dumneavoastră, inclusiv cu organizațiile religioase, este o condiție obligatorie a ridicării eficienței parlamentarismului rus. Afirm hotărârea Bisericii Ortodoxe Ruse pentru un dialog cu Dumneavoastră pe marginea oricăror probleme care se referă la interesele legale ale poporului, inclusiv ale păstoriților noștri.
Mărturie a caracterului rezultativ al întâlnirilor noastre este activizarea discuțiilor în societate la temele cu caracter moral, familial, cu privire la valorile legate de luminare, învățământ și multe altele. Este îmbucurător faptul că în urma dialogului dintre Biserică și Parlament ajungem la înțelegeri reciproce referitor la un șir întreg de chestiuni complexe, a căror soluționare este formal-juridică.
O importanță principială o are acel fapt că sistemul de relații dintre stat și religie, format timp de mai bine de două decenii în Rusia, corespunde în măsură deplină principiului consfințit în Constituție al caracterului laic al statului. Urmarea principiului dat este la fel de importantă și pentru puterea de stat, și pentru Biserica Ortodoxă Rusă: statul și uniunile religioase nu se amestecă în structurile interne ale fiecăruia. Nu am avut nici un caz ca în timpul slujirii mele în funcția de Patriarh cineva din reprezentanții puterii de stat să fi întreprins măcar cea mai mică încercare de a interveni în politica de cadre sau de alt gen a Bisericii Ruse. Vă asigur că nici eu, nici confrații mei nu nutresc nici cea mai mică dorință de a interveni în afacerile de stat, însă există responsabilitatea de ordin moral a Bisericii ca și a oricărei organizații obștești cu intenții bune – de a-și exprima opinia față de tot ce se întâmplă în țară și, în special, referitor la viața interioară, duhovnicească a oamenilor. În același timp caracterul laic al statului nu este un impediment pentru dialog și colaborare. În calitate de președinte de onoare al Consiliului interreligios al Rusiei aș vrea să exprim recunoștința ambelor Camere ale Parlamentului în numele tuturor comunităților religioase ale Rusiei pentru dorința și capacitatea de a auzi și a lua în considerare interesele credincioșilor. Sunt bucuros că reprezentanții acestor comunități astăzi, împreună cu mine, vizitează Duma de Stat.
Apreciez înalt nivelul conlucrării deputaților și reprezentanților comunităților creștine ale Rusiei în cadrul activității Grupului de deputați din diferite fracțiuni pentru apărarea valorilor creștine. Sunt convins că uniunea dată a legislatorilor (creată pe o bază extrapartinică, ceea ce e important de subliniat) este capabilă să stimuleze activitatea legislativă, orientată spre apărarea valorilor tradiționale, importante, întru folosul atât al deputaților, cât și al alegătorilor, indiferent de preferințele lor politice.
***
Destul de des în ultimul timp se fac auzite chemările pentru formularea ideilor general-naționale, care ar determina vectorul dezvoltării statului și a societății. Acest fapt reflectă dezvoltarea firească a conștiinței civice. Sunt convins că în mare măsură aceasta are loc datorită principiilor existente în Constituția noastră. Anume ele au trezit la viață activismul civic, au devenit baza de protecție a memoriei istorice naționale în fața încercărilor de a o schimonosi și profana, pentru apărarea moștenirii duhovnicești și culturale a poporului nostru.
Totodată este important să înțelegem că purtarea discuției referitor la istoria și cultura națională nu este cu putință de înfăptuit în afara contextului moral. În caz contrar ea riscă să se transforme într-o demagogie totală, bazată pe substituirea sensurilor.
Nu există stat fără un conținut ideologic și azi discuția privind prioritățile ideologice și politice nu poate fi ruptă din contextul fundamentului cultural și duhovnicesc al societății noastre. În lumea contemporană există mulțime de ideologii, la baza cărora sunt plasate diverse concepții. Dar sunt profund convins de faptul că speranțele și interesele poporului sunt apărate doar de acele principii care se bazează nu pe ideologii construite în mod artificial, dar pe cele care provin din natura firească a omului. Moralitatea este întotdeauna primordială, iar legea este secundară. Dacă nu ar fi existat această consecutivitate, dacă legea nu ar fi condiționată de morală, atunci noi am viețui într-un sistem îngrozitor de relații interumane. Legea este recunoscută de a fi dreaptă sau nedreaptă doar în cazul în care ea răspunde sentimentului moral al oamenilor. Acea criză, inclusiv de natură legislativă, care atacă actualmente unele țări, care desprind legea de morală sau care plasează moralitatea în dependență de lege – când cetățenii sunt impuși să săvârșească anumite fapte din cauza legii adoptate în pofida sentimentului moral – aceasta este o provocare aruncată dezvoltării civilizaționale. Astfel de jocuri cu civilizația umană nu pot fi inofensive.
Atitudinea grijulie față de istorie și păstrarea moștenirii istorice este mărturia clară a hotărârii societății noastre de a însuși învățămintele trecutului. Dacă vom lua în considerare experiența străbunilor noștri și, în special, ceea ce este extrem de important pentru țara noastră, să înțelegem cauzele războaielor, ale luptelor fratricide, ale revoluțiilor, noi vom putea în viitor să nu repetăm greșelile fatale.
Încă în anul 2014 Soborul mondial al poporului rus a propus concepția de conciliere a istoriei, chemând societatea noastră să recunoască faptul că, indiferent de greutățile sau realizările din trecut, ea este experiența noastră, sunt învățămintele dureroase sau pilde de urmat. Această discuție este deosebit de actuală în legătură cu aniversarea a 100 de ani de la căderea Imperiului Rus și evenimentele revoluționare cunoscute, după care au urmat încercări crunte de a renunța la tradiția duhovnicească națională.
Cred că din istoria secolului al XX-lea noi putem trage destule învățăminte folositoare. Fiind martorul și chiar participantul multor discuții din societate, aș vrea să-mi manifest încrederea în faptul că un savant veritabil poate păstra imparțialitatea față de orice personaj sau perioadă din istorie, iar diletantul va încerca să croiască istoria conform propriilor închipuiri, conform clișeelor existente în mintea lui, chiar dacă toate acestea contravin evenimentelor istorice. Scopul primului este de a-i îmbogăți pe ascultătorii săi și a-i stimula la un dialog, iar scopul celui de al doilea – de a dobândi recunoașterea poziției proprii, chiar dacă aceasta iese în apărarea principiului „dacă faptele contrazic teoria, cu atât mai rău pentru fapte”. Urmarea unei astfel de abordări este scindarea oamenilor în societate și contrapunerea unora față de alții.
Vasilii Osipovici Kliucevski a menționat că „istoria este o supraveghetoare care nu învață pe nimeni nimic, dar care pedepsește crunt pentru necunoașterea lecțiilor”»[1]. Continuând gândul acestui istoric remarcabil, aș vrea să adaog: ignoranța în istorie îl face pe om să fie ușor de manipulat, având înclinații pentru aprecieri unilaterale și schimonosirea faptelor.
Trăsăturile deosebitorii ale istoriei și culturii țării noastre prezintă experiența multiseculară a bunei vecinătăți, a unui dialog interetnic și interreligios, înțelegerea între popoarele unite în Rusia istorică. Înțelegem că și cultura noastră națională este de neconceput fără tendința pentru unitatea poporului, pentru dreptate și pace. Anume din aceste motive noi simțim dureros orice fel de neînțelegeri în viața popoarelor, unite cu noi prin istorie comună și valori moral-duhovnicești.
Actualmente Ucraina trece printr-o etapă foarte grea în istoria sa. Dezorganizarea în interiorul țării se reflectă asupra relațiilor ruso-ucrainene, ceea ce e condiționat în mare măsură – și nu mai este un secret pentru nimeni – de acțiunea forțelor din exterior. Însă popoarele Rusiei și Ucrainei, care trec actualmente prin încercări serioase în relațiile reciproce, sunt chemate să-și păstreze relațiile frățești și unitatea, în pofida la toate, să demonstreze fermitate și să nu permită intereselor geopolitice să distrugă comunitatea noastră multiseculară cultural-duhovnicească.
Cât mă privește în calitate de Întâistătător al Bisericii, evenimentele din Ucraina se reflectă în inima mea printr-o mare durere și tristețe, căci eu sunt Patriarh nu doar al Rusiei, dar și al Ucrainei, și al Belarusei, și al altor țări, care intră în responsabilitatea canonică a Patriarhiei Moscovei. Biserica Ortodoxă Rusă nu este Biserica Federației Ruse, ci Biserica multor popoare, unite de istorie, având izvoare duhovnicești și culturale, precum și valori morale comune.
Ce vedem în ziua de azi? Noi vedem cum, folosind cele mai sofisticate tehnologii și mijloace, între ruși și ucraineni, folosind o artă cu adevărat diavolească, sunt semănate semințele scindării și ale învrăjbirii, este încălcată memoria istorică comună, se face totul, pentru ca cufundând-se în această atmosferă a patimilor și a demenței, să se uite faptul cât de mult semnifică pentru popoarele noastre istoria multiseculară și legăturile de sânge ale frăției noastre – frăție care se bazează pe rugăciunea către Dumnezeu a rușilor și ucrainenilor, pe venerarea Sfinților comuni, pe apartenența la o singură Biserică. Noi suntem chemați să nu uităm de eroul nostru național comun – întocmai cu Apostolii cneazul Vladimir, ai cărui copii duhovnicești rămânem, indiferent de ce se întâmplă pe arena internațională. În familia popoarelor ce aparțin Rusiei istorice nu există frați în plus.
Sunt convins că nu este cu putință a înțelege sufletul și motivele faptelor omului rus fără o studiere aprofundată a istoriei ruse. Evenimentele Creștinării Rusiei, când marele cneaz Vladimir a plasat valorile creștine în centrul vieții poporului și al statului, au devenit fundamentul pentru formarea unei noi societăți pe întinsurile Rusiei – societate construită pe dorința de a ajunge la cele cereti, la înaltele idealuri duhovnicești, la căutarea vie și neîntreruptă a lui Dumnezeu. Bineînțeles, pragmatiștii istorici ar fi spus, de asemenea, că faptul creștinării țării noastre a dus la formarea unui stat unitar, la dezvoltarea de mai departe a sistemului statal. Însă, după opinia mea, factorul fundamental este că valorile creștine moral-duhovnicești au stat la baza conștiinței naționale și a culturilor naționale ale multor popoare din Rusia istorică.
Așadar, ce constituie baza conceptuală a poporului nostru? Ce consideră omul rus că este prioritar în atitudinea sa față de lume? În primul rând, este atitudinea față de aproapele, gata de sacrificiu, gata de a săvârși o nevoință, o faptă eroică.
Un loc important în concepția poporului nostru îl mai ocupă un ideal evanghelic – idealul neprihănirii. Ce este aceasta? Biserica ne învață că neprihănirea este, în primul rând, „un mod sănătos (adică integru) de a gândi”»[2], orientat la păstrarea și întărirea integrității personalității umane. Dar în ce constă această integritate? Integritatea constă în unitatea cu planul lui Dumnezeu despre om și lume. Cu alte cuvinte, o persoană integră tinde să-și construiască propria viață în conformitate cu legea lui Dumnezeu. De ce este atât de important aceasta? Precum nu va dăinui acea împărăție care se va diviza în sine, tot așa nu va rezista acea persoană care este divizată în interior de contradicții, conflicte, viață dublă, fățărnicie și minciună. Toate acestea sunt crăpături pe personalitatea umană. Clădirea ar putea exista mulți ani la rând, dar la un moment dat este zguduită de un cutremur. Dacă edificiul este integru, dacă construcția sa nu este defectată, el va rezista. La fel e și cu viața noastră umană. Atâta timp cât totul este calm, parcă nu se întâmplă nimic. Și, dintr-o dată – un cutremur care zguduie viața noastră personală, familială, socială, statală – și atunci se distrug personalitățile dezintegrate, lipsite de integritate. De aceea atunci când vorbim de neprihănire, noi vorbim nu doar de etica personală. Noi vorbim despre ceva mult mai important – despre capacitatea omului de a rămâne om și de a-și realiza misiunea înaltă, indiferent de zguduirile din contextul istoric.
Dar de ce vorbim despre aceasta anume acum? Deoarece integritatea omului este chezășia succesului lui în viață și a desăvârșirii morale.
Legiferarea săvârșită între acești pereți este chemată să aibă în calitate de scop al său protecția caracterului original duhovnicesc și cultural al poporului nostru, a concepției sale și a înțelegerii dreptății ce îl caracterizează. Cred că grija principală a unui politician responsabil trebuie să fie crearea de condiții pentru apărarea personalității umane, asigurarea dezvoltării ei moral-duhovnicești și a dezvoltării corespunzătoare a societății, în special în condițiile impunerii unor valori false.
***
Astăzi noi vedem transformări reale în relațiile dintre popoare și state. Nu aș vrea să fac aprecieri categorice celor întâmplate în politica mondială, însă sunt convins că viitorul relațiilor internaționale depinde de aprecierea obiectivă de către toți participanții a provocărilor ce pun în pericol pacea și însăși existența omului.
Nu este un secret pentru nimeni faptul că în zilele noastre o răspândire mare a fundamentalismului religios este legată de un complex de factori diverși. Nu ultimul dintre ele sunt încercările de impunere a sistemelor antireligioase – dușmănoase, agresive, radicale care deseori provoacă un răspuns religios radical.
Noi menționăm cu regret faptul exploatării agresive a sentimentelor religioase în diferite țări ale lumii. Extremismul și terorismul având slogane religioase, fiind rodul unei atare exploatări, au devenit instrumente ale politicii, ceea ce doar aprofundează problemele și îndepărtează comunitatea mondială de la depășirea scindărilor existente.
Situația din cadrul relațiilor internaționale nu lasă indiferent pe nimeni. Actualmente Biserica Ortodoxă Rusă și alte religii tradiționale folosesc toate posibilitățile și propria autoritate pentru unirea forțelor sănătoase din societate în lupta pentru pace și dreptate. Liderii religiilor mondiale sunt uniți întru totul în părerea lor că încercările de manipulare politică în domeniul concepției despre lume sunt nepermise. În acest raționament noi ne bazăm pe experiența noastră istorică bogată.
După cum știți, anul trecut a avut loc întâlnirea mea cu conducătorul Bisericii Romano-Catolice Papa de la Roma Francisc. O parte considerabilă a întâlnirii noastre a fost dedicată eforturilor posibile pe arena internațională cu scopul instaurării păcii între popoare. Dar nu mai puțin importante sunt problemele de moralitate în societate, de care depinde în mod direct viitorul întregii comunități mondiale.
Noi declarăm în mod public: intervenția unei politici nihiliste și având un caracter fățiș antireligios în domeniul moralității personale și familiale duce la degradarea societății și este în stare să ducă la urmări catastrofale.
Principiul care este popular în unele țări se manifestă prin dependența vieții sociale de dictatul diferitor feluri de minorități, cea ce duce la dezorientarea multor persoane, la acceptarea de ele a unor modele asociale sau îndoielnice din punctul de vedere moral.
Cultul consumului, la baza căruia se află tendința spre maximalizarea plăcerii, îl schimbă pe om până la maximum, modifică chipul și asemănarea lui Dumnezeu într-un mecanism fără suflet în lupta pentru bunurile și serviciile materiale. Lucrul cel mai strașnic se întâmplă atunci când acest cult pătrunde în domeniul sentimentelor umane ca, de exemplu, dragostea sau prietenia și aduce în aceste sentimente atitudinea de consum după principiul „eu îți dau ție, iar tu – mie”, iar dacă nu se face acest schimb, atunci nu există nici dragoste, nici prietenie.
Liderii religiilor mondiale sunt hotărâți să dea un răspuns destoinic și convingător acestor provocări, dar și celor de alt gen din lumea contemporană, arătând un exemplu de dialog caracterizat de un respect reciproc și căutări în comun a unui mecanism de apărare a valorilor tradiționale. Aș vrea încă odată să aduc mulțumiri confraților mei – conducătorilor și reprezentanților religiilor tradiționale ale Rusiei – pentru faptul să dialogul interreligios din Rusia ne demonstrează un atare exemplu.
Acest dialog nu presupune compromisuri din domeniul teologiei, participanții lui continuă să rămână pe propriile poziții ale credinței, însă înțelegerea comună a pericolelor aduse valorilor tradiționale le ajută să-și unească puterile pentru o contrapunere în comun în fața răului.
Consider că parlamentarii și toate personalitățile de stat sunt chemați să se ridice deasupra divergențelor de ordin ideologic și politic, pentru a găsi în sine puteri de a efectua un lucru comun și fructuos întru binele societății și al viitoarelor generații.
***
Fiecare dintre voi ați fost ales de către popor și purtați responsabilitatea pentru realizarea doleanțelor segmentului din societatea care v-a ales. Pe umerii voștri se plasează mari speranțe: oamenii așteaptă că viața lor va deveni mai ușoară datorită implicării voastre, vor fi create condiții pentru satisfacerea necesităților fundamentale: în locuințe, în posibilitatea de a munci onest, de a primi pentru aceasta o recompensă decentă, de a crea familie, de a crește și a învăța proprii copii.
Slujirea poporului este întotdeauna o responsabilitate enormă de ordin moral pentru acela care este înzestrat cu putere și pe această cale este foarte important a te lepăda de atașamente personale sau de așa-numitele interese corporative, dacă ele contravin intereselor poporului, intereselor general-naționale. Bineînțeles, legiferarea se află într-o anumită dependență de factorii umani, de aceea nu este privată de anumite erori și inexactități. În activitatea de lichidare a acestor erori, în procesul de elaborare a noi forme de legislație, este necesar de a manifesta înțelepciune, echilibru, rațiune, sentimentul acut pentru necesitățile altor persoane, a problemelor și a grijilor lor.
Precum și orice om, parlamentarul este supus ispitelor în lucrul său. Efectul mediatic și recurgerea la propriile citate nu întotdeauna sunt un indiciu real al calității. Din păcate, uneori instrumentarul informațional este folosit doar pentru crearea chipului, exteriorului personalității de stat, a popularității sale, însă este trist dacă după chipul exterior se ascunde un gol sau, ceea ce este mai grav, indiferența. Credeți-mă, oamenii văd totul foarte bine. Îmi place foarte mult să comunic cu oamenii simpli și uneori discuția se referă la politică și oamenii politici. Și eu cu adevărat sunt uluit de aprecierile lor pe care le dau oamenilor politici. Oricine care vine pentru slujire poporului, trebuie să înțeleagă aceasta. Cu timpul, din cauza diferitelor greutăți și circumstanțe, se poate întâmpla ca în om să se producă transformarea de personalitate și valorificarea valorilor. În acest moment este important de a găsi în sine puteri de a fi cinstit în fața propriei persoane și a celor care nutresc mari speranțe în legătură cu Dumneavoastră.
Probabil una din cele mai serioase ispite în slujirea de stat la orice nivel este corupția. Aș vrea să subliniez în mod special următoarele: Ortodoxia este incompatibilă cu relativismul moral, una din manifestările căruia este corupția. Corupția este o maladie gravă duhovnicească. Nu este posibil să fii cu adevărat un om credincios, să mergi la biserică, să participi în viața parohială și chiar general-bisericească și totodată să iei mită sau să te căpătuiești din contul operațiilor financiare necinstite. Dumnezeu așteaptă de la noi schimbarea vieții noastre, dar nu donații formale pentru necesitățile bisericești. Dumnezeu nu poate fi cumpărat prin donații. El are nevoie de îndreptarea omului, ca jertfa lui să fie un simbol al pocăinței adevărate în păcatele săvârșite.
La urmă aș vrea să spun următoarele. Când vă ciocniți de o problemă, să nu pierdeți șansa și timpul pentru soluționarea ei. Dacă azi vom pierde posibilitatea favorabilă, mâine și în timpul ulterior vor spune despre noi: erau niște flecari care au lăsat soluționarea problemei generațiilor viitoare.
***
Aș vrea să abordez un șir de probleme actuale care cer, după opinia mea, acțiuni imediate.
Recunoscând importanța perenă și înalta valoare a vieții ca fiind dar al lui Dumnezeu, Biserica cheamă neobosit conducerea și societatea la reevaluarea poziției morale care exclude posibilitatea de a curma viața pruncilor nenăscuți. Nu este o modificare revoluționară, dar revenirea la norma vieții, fără de care nu este cu putință să existe fericirea femeilor și bărbaților, nu este cu putință viitorul poporului nostru. Viața păstrată în pântecele mamei nu poate fi o piedică pentru bunăstarea materială a cuiva – este o fantomă, un mit. Aici, de fapt, un rol determinant îl are înțelegerea noțiunii de bunăstare de către singur omul. Însă astăzi în viața societății noastre, din păcate, acționează un principiu cinic, de dragul bunăstării personale mulți oameni jertfesc viața urmașilor lor.
Am avut multiple ocazii să abordez această problemă la diverse niveluri de stat, inclusiv și între acești pereți și, slava Domnului, noi observăm un anumit progres. Însă, primind în continuare mii de scrisori de la credincioși cu rugămintea de a chema conducerea la soluționarea problemei avorturilor, vă rog să nu părăsiți eforturile în depășirea pe etape a acestui fenomen îngrozitor.
Mulți experți sunt de părerea că una din cauzale problemelor demografice în țara noastră este de natură economică, neconcordanța sistemului asigurării sociale. Consider că noi toți, societatea, puterea, trebuie să elaborăm de comun acord un întreg complex de măsuri pentru susținerea mamei și a copilului, să găsim noi mecanisme care ar contribui la păstrarea vieții concepute.
Bineînțeles că viața copilului prezintă valoare nu doar în pântecele mamei. O importanță enormă o are problema ridicării nivelului de acces la instituțiile și organizațiile de învățământ și nu doar în cadrul programului școlii medii. Îmi aduc aminte de acele vremuri când în țară erau cercuri, secții sportive gratuite, care distrăgeau pe copii și tineri de la fapte urâte comise pe străzi, de la influența nefastă a mediului nefavorabil. Noi trebuie să facem tot mai accesibilă ocuparea timpului liber al copiilor noștri.
Crearea condițiilor pentru micșorarea numărului de avorturi presupune încurajarea familiilor cu mulți copii, inclusiv cu mijloace materiale. Anul trecut a suferit schimbări sistemul de încasare a impozitelor asupra bunurilor ce aparțin persoanelor fizice. Redacția actuală a Codului fiscal a stabilit 15 categorii de cetățeni, eliberați de la plata impozitelor pe imobil. Familiile cu mulți copii nu și-au găsit, din păcate locul, printre categoriile beneficiare. Cunosc că la nivel local organele puterii pot stabili facilități la acest impozit pentru familiile cu mulți copii, dar de acest drept s-au folosit doar câteva regiuni. Întărirea familiilor, inclusiv sub aspect material, este o sarcină general-națională, de aceea eu chem să revizuiți lista categoriilor beneficiare pe fundalul legii federale, adăugând familiile cu mulți copii cu nivel scăzut al veniturilor.
Actualmente în Rusia acționează norma cu privire la caracterul intangibil al unicei locuințe a datornicului, asupra căreia nu poate fi stabilit sechestru în folosul creditorului. Adică persoana care datorează bani nu poate fi expulzată în stradă. În prezent se fac auzite propuneri de a revizui această normă, acordând dreptul reprezentanților judecătorești să vândă apartamentele datornicilor, care au o suprafață locativă mai mare decât norma pe cap de locuitor. Iar lor să fie lăsat doar minimul metrilor pătrați preconizați de legislație după vinderea apartamentului la licitație. Consider că modificările de acest gen sunt inadmisibile din punctul de vedere al moralității, deoarece astfel de acțiuni pot duce la faptul că persoana care s-a încurcat în condiții complexe, se va pomeni în stradă – iar aceasta este o cale directă spre un mod de viață periculos, asocial, pe care îl duc toți oamenii fără domiciliu stabil.
Multe familii din țara noastră au avut de suferit de pe urma așa-numitor microcredite. Eu știu că bine cunoașteți această temă, dar consider de datoria mea să spun și eu câteva cuvinte. Creditele mici, datoriile de scurtă durată sunt oferite de cele mai dese ori persoanelor cu un nivel scăzut de venituri, cărora nu le ajung 3-5 mii până la salariu. Ei iau un credit, neînțelegând în ce jug de datorii se încadrează. Aceste credite sunt oferite fără formalități, dar cu o rată a dobânzii enormă, care ajunge până la câteva sute. Consider că este o practică cu totul amorală – cămătăria în manifestarea ei cea mai răpitoare. Nu rareori astfel de credite sunt oferite persoanelor care suferă de dependență de alcool sau stupefiante. Familiile acestor oamenii ulterior se ciocnesc de necesitatea achitării unor sume enorme care s-au acumulat în decursul anului, inclusiv din contul vinderii averii sale. Fac apel la Duma de Stat să pună interdicție legislativă în calea speculanților financiari de acest gen. În Rusia de până la revoluție oamenii care se căpătuiau din contul săracilor erau numiți „mâncători de oameni”. „Businessmeni” de acest gen nu pot fi numiți altfel decât „mâncători de oameni”, care prin avaria lor distrug însăși ideea unei societăți drepte. Cunosc că deja sunt întreprinse măsuri în vederea limitării activității organizațiilor microfinanciare. Consider că aceste măsuri trebuie să fie continuate. Excerptarea unei dobânzi enorme amplifică scindarea socială și trebuie să fie oprită prin puterea legii care încă din antichitate este numită arta binelui și a dreptății. Totodată necesitatea oamenilor de o dobândi credite trebuie să fie satisfăcută fără jefuirea lor prin dobânda la credit care există în ziua de azi. La vremea mea am avut ocazia să particip la lucrările unor organisme internaționale și cunosc bine inițiativele foarte bune de creare a băncilor pentru săraci în India. Uneori persoanei îi sunt suficienți 200 de dolari pentru a-și începe propria afacere. Și iată că s-a găsit un om, singur fiind de origine dintr-o familie săracă, care a creat un sistem minunat de bănci pentru săraci – fără dobândă nebuloasă, fără a înrobi oamenii. Această inițiativă a fost înalt apreciată de toți cei cu care am avut ocazia să discut și, consider, că poate ar fi bine să luăm cunoștință de această experiență excelentă de susținere a păturilor sărace, inclusiv prin sistemul de acordare a creditelor.
Una din problemele generate de dezvoltarea noilor tehnologii în domeniul vieții sociale poate deveni șomajul. Automatizarea și robotizarea inevitabilă și rapidă în multe procese de producere și analitice, conform opiniei multor cercetători, poate duce la eliberarea din funcție a multor angajați deja într-o perspectivă de durată medie. Noi nu chemăm la oprirea progresului, dar este necesar ca în centrul dezvoltării economice sau tehnologice să fie plasat omul, dar nu rentabilitatea producerii. Este posibil că dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informaționale și implementarea automatizării în diverse domenii ale vieții – începând cu alimentația și comerțul public și terminând cu procedurile analitice și chiar domeniul artei – va cere din partea statului o revizuire serioasă a îndatoririlor sociale. Știu că în această privință există diverse opinii, iar cât mă privește, nu vreau să mă ocup de futurologie. Este clar că nu vom putea evita anumite modificări serioase într-un viitor apropiat.
Rog deputații Dumei de Stat să asculte cu atenție îngrijorările mele pe care le expun. Această îngrijorare este manifestată de un număr enorm de oameni – ele ne sunt transmise prin parohiile, mănăstirile noastre, prin enoriașii noștri, persoanele cu mulți copii, oamenii în vârstă, persoanele nevoiașe. Sunt cu adevărat doleanțele poporului, fără vreo componentă de natură politică.
Încă odată vă aduc mulțumiri pentru posibilitatea acordată de a comunica cu voi. Aș vrea să confirm dorința Bisericii Ortodoxe Ruse de a colabora deplin în problemele acute și importante ale vieții țării noastre.
Vă doresc tuturor puteri sufletești și trupești, înțelepciune și hotărâre în munca voastră, precum și ajutorul lui Dumnezeu în slujirea responsabilă întru binele Rusiei și al poporului ei.
Vă mulțumesc pentru atenție.
________________________________________
[1] Ключевский В.О. Записная книжка, 1890-е годы; 12 декабря 1893 г. // Ключевский В.О. Сочинения в 9 т. Т. 9. М.: Мысль, 1987-1990. С. 393.
[2] Петр Дамаскин, преп. Слово 18. «О целомудрии».
Sursa: http://www.patriarchia.ru/md/
