„Şi Cuvîntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan, 1, 14)
Iubiţi întru Hristos prea cinstiți preoţi şi diaconi,
iubitorilor de Dumnezeu monahi şi monahii
și dragi fraţi şi surori
din Eparhia de Edineț și Briceni!
Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos – este marea taină a credinţei, deoarece pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mîntuire astăzi Însuşi Dumnezeu Cel fără de început se arată în trup: „Şi cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă” (I Timotei, 3, 16). Vine pe pîmînt în chip de rob Acela, Împărăţia Căruia nu este din lumea aceasta, Împărăţia Lui – este pentru toate veacurile şi pentru toate generaţiile.
Dumnezeu a primit trup omenesc – aceasta este temelia mîntuirii noastre. Întruparea lui Dumnezu – este începutul, esenţa credinţei ortodoxe, piatra cea din capul unghiului (Matei, 21, 42). Dumnezeu a ales Întruparea ca mijloc unic al mîntuirii noastre. În alt chip, potrivit cugetărilor Sfîntului Grigorie Teologul, Domnul nostru Iisus Hristos ar fi fost inaccesibil omului.
„Cuvîntul S-a făcut trup nu pentru aceea ca să înceteze Cuvîntul de a mai fi Cuvînt; ci pentru ca să fie Cuvîntul în trup” – spune Sfîntul Ierarh Atanasie cel Mare şi prin aceasta subliniază, că după Dumnezeiasca Întrupare Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, n-a încetat de a mai fi Dumnezeu, dar în Persoana Lui firea dumnezeiască s-a unit cu cea omenească, ca aceasta din urmă să se facă părtaşă celei dumnezeieşti.
Sfîntul Ierarh Ioan Gură de Aur cugetă astfel despre taina Dumnezeieştii Întrupări: „ Fiind cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, El a devenit Fiul Omului, pentru ca pe fiii oamenilor să-i facă fii ai lui Dumnezeu. Cele înalte fiind în comuniune cu cele de jos, nicidecum nu pierd din propria lor demnitate, iar cele de jos se înalţă prin aceasta din a lor umilinţă”. Şi noi ne minunăm văzînd, că Dumnezeu Cel fără de sfîrşit şi Cel mai înainte de veci şi omul neputincios se unesc în Iisus Hristos. Potrivit Cuviosului Maxim Mărturisitorul „nemărginitul în chip de negrăit se mărgineşte pe Sine, şi mărginitul se răsfrînge în măsura nemărginitului”. Astfel, după Întrupare orice om poate trăi o viaţă unită cu Hristos; este chemat să devină templu, biserică a Sfîntului Duh şi să fie înfiat al lui Dumnezeu-Tatăl prin Dumnezeu-Omul Iisus Hristos.
În noaptea sfîntă a Naşterii Domnului, păstorii care se aflau pe cîmp, păzindu-şi turmele, s-au învrednicit de o minunată arătare purtătoare de lumină, întrucît slava Domnului i-a cuprins de lumină. Îngerul Domnului le-a zis: „Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mîntuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle” (Luca, 2, 10-12).
Dar de ce Îngerul Domnului se arată anume păstorilor şi le vesteşte despre Naşterea Pruncului Hristos? Fericitul Teofilact al Bulgariei accentuează, că păstorii au fost primii dintre oameni care s-au învrednicit de a primi bunăvestirea îngerească anume „pentru simplitatea firii lor şi pentru nerăutate, pentru că viaţa lor era asemenea vieţii drepţilor”. Şi prin aceasta Domnul a arătat, că El de la început alege pe cei, care sunt mai simpli decît alţii. Simplitatea a fost starea lui Adam înainte de căderea sa în păcat, întrucît vedea totul curat şi blînd, pentru că era îmbrăcat cu harul lui Dumnezeu.
Cuviosul Paisie Aghioritul spune, că „simplitatea – este prima fiică a smereniei. Cînd omul are simplitate, atunci este şi iubire, şi jertfelnicie, şi onestitate şi pietate. Omul simplu şi fără de viclenie, avînd smerenie, primeşte har de la Dumnezeu, Care din fire este simplu şi bun”. Prin Naşterea Sa, Domnul nostru Iisus Hristos arată simplitate şi smerenie; El nu se naşte în palate împărăteşti, ci într-o peşteră sărăcăcioasă, într-o iesle pentru animale.
Astăzi Domnul aşteaptă şi de la noi simplitatea inimii şi smerenie, bucurie duhovnicească şi adîncă umilinţă, aseamănîndu-ne prin acestea păstorilor din Betleem, care au venit în întîmpinarea Dumnezeiescului Prunc Hristos.
Care bucurie ar putea fi mai mare pentru sufletul creştinului ortodox, decît să-L vadă pe Dumnezeul său? În ziua sărbătorii Naşterii Domnului să ne unim şi noi vocile noastre pline de bucurie cu măreaţa cîntare a corului îngeresc: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămînt pace, între oameni bunăvoire!” (Luca, 2, 14). Să ne rugăm ca acum cîntarea îngerească să răsune şi în inimile noastre, umplîndu-le de umilinţă şi bucurie.
Fie ca în inimile noastre să se găsească iesle gata să-L primească pe Dumnezeiescul Prunc Hristos, şi daruri de mult preţ pregătite pentru a I le dărui. Darurile Naşterii Domnului – sunt pacea şi bunăvoirea, iertarea şi slujirea jertfelnică pentru aproapele, şi iubirea, care cuprinde întreaga omenire.
Vă felicit din inimă, iubiţi părinţi, frați și surori, cu marea şi luminata sărbătoare a Nașterii Domnului Hristos! Preaslăvind pe Domnul, Vă doresc tuturor viaţă prosperă şi paşnică, bucurie liniştită în Hristos Domnul Cel ce S-a născut, sănătate şi mulţi ani fericiţi. Şi nădejde plină de lumină – în această sfîntă noapte, în această sfîntă zi!
Să mulţumim acum Domnului pentru toate binefacerile Sale dăruite Sfintei Biserici Ortodoxe şi fiecăruia dintre noi în anul ce a trecut în veşnicie. Vă îndemn să ne rugăm pentru mila Sa faţă de noi şi pentru întreaga lume ortodoxă în noul an al bunătăţii Domnului.
HRISTOS SE NAŞTE, SLĂVIŢI-L!
† NICODIM
EPISCOP DE EDINEŢ ŞI BRICENI
Naşterea Domnului
2019/2020
Edinet
