„Astăzi Hristos în Betleem Se naşte din Fecioară. Astăzi Cel fără de început Se începe și Cuvîntul Se întrupează. Puterile cerurilor se bucură și pămîntul cu oamenii se veseleşte…”.
(Stihira la „Şi acum…” de la Laude, Utrenia praznicului Naşterii Domnului)
Iubiţi întru Hristos preoţi şi diaconi, monahi şi monahii, fii și fiice duhovniceşti!
Mîntuitorul lumii a venit pe pămînt pentru noi toţi, și astăzi sărbătorim cu bucurie Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Pe parcursul anului în sfintele locaşuri deseori auzim cîntarea de laudă: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămînt pace, între oameni bună-voire”. Acest imn a fost primul colind pe care l-au cîntat îngerii vestitori ai Naşterii Domnului. De atunci şi pînă în zilele noastre el răsună neîncetat în cer și pe pămînt. În zilele luminosului praznic, cugetele credincioşilor se îndreaptă spre oraşul sfînt Betleem, leagănul creştinismului și al mântuirii noastre. Dumnezeul cel Atotputernic a binevoit să Se nască aici nu într-un palat bogat, ci într-o iesle sărăcăcioasă; nu printre regii și puternicii acestei lumi, ci lîngă nişte fiinţe necuvîntătoare; nu în strălucirea diamantelor și a lămpilor scumpe, ci sub lumina stelelor care sclipesc pe cer.
Naşterea lui Hristos a fost un adevărat triumf. Cînd se naşte un împărat pămîntesc, acestuia îi slujesc oamenii, iar cînd S-a născut Împăratul Ceresc, Lui I-au slujit îngerii. Prima doxologie şi închinare Dumnezeiescul Prunc le-a primit de la Maica Sa, Născătoarea de Dumnezeu, și de la Dreptul Iosif. Apoi Întruparea lui Dumnezeu a fost văzută de păstorii din Betleem, cărora li s-a arătat Îngerul, zicîndu-le: „ …vă binevestesc vouă bucurie mare…, că vi s-a născut azi Mîntuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David” (Luca II, 10-11). Fiind călăuziţi de lumina stelei strălucitoare, și înţelepţii din Răsărit au venit să se închine Pruncului Iisus. Întreaga lume s-a unit în acest loc: pămîntul a dat peştera, cerul – steaua, natura – căldura oilor şi ieslea, iar din partea oamenilor – Preacurata Fecioară.
În cele patruzeci de zile mîntuitoare ale Postului Naşterii Domnului ne-am pregătit sufletul şi trupul, de întîlnirea cu El. Pentru milioane de ortodocşi din întreaga lume Naşterea lui Hristos nu este doar o comemorare a evenimentului care a avut loc cu peste două mii de ani în urmă în peştera din Betleem, ci și începutul unei noi ere în istoria omenirii, care oferă fiecărui credincios posibilitatea reînnoirii și renaşterii duhovniceşti, „căci harul mîntuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor” (Tit II, 11).
Naşterea lui Hristos a adus în lume multe şi scumpe daruri divine, printre care: pacea, bucuria şi fericirea lui Dumnezeu. Să aducem şi noi daruri Pruncului Iisus, mulţumindu-I Tatălui Ceresc pentru bunătatea fără margini și lumina Dumnezeieştii Iubiri. E greu de spus dacă întreaga lume poate răspunde cu vrednicie la această Iubire. Dar fiecare om, creat după chipul Ziditorului său, fiind liber şi rezonabil, oriunde ar trăi şi ar munci, indiferent de greutăţi și bucurii, poate răspunde prin rugăciunea fierbinte a inimii sale recunoscătoare, şi acesta va fi darul de tămîie. Dragostea și mila, slujirea jertfelnică aproapelui care are nevoie de ajutor, de cuvinte ziditoare şi de sprijin – va fi darul de smirnă. Iar darul de aur sînt faptele noastre cele bune, săvîrşite întru slava Bisericii lui Hristos și mîntuirea sufletelor noastre.
Împărtăşindu-ne de iubirea dumnezeiască, dobîndim arma nebiruită ,, …împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh” (Efeseni VI, 12), devenim capabili să rezistăm în faţa tuturor provocărilor societăţii moderne. În toate ispitele și încercările pe care le avem de trecut în viaţa pămîntească, sîntem încredinţaţi că Domnul nu ne va părăsi niciodată, pentru că El a zis: ,, …Eu cu voi sînt în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului” (Matei XXVIII, 20). Prin Naşterea Sa, prin primirea firii noastre omeneşti, Hristos Mîntuitorul a adus pe pămînt puterea divină, cu ajutorul căreia oamenii pot și trebuie să biruie păcatele, chiar dacă acestea sînt foarte mari și grele. Fiecare se poate învrednici de această putere, cu o singură condiţie: să venim la Mîntuitorul Hristos și să-L rugăm: „Doamne, ajută-mă și dă-mi tămăduire, căci trupul meu este stăpînit de diavolul, cu patimi și cu urgie fiind aprins” (Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos). Fără îndoială, Dumnezeu ne va ajuta. Fericit este omul care ştie acest lucru, dar de trei ori mai fericit este cel care îl împlineşte, deoarece astfel el devine sălaş al bucuriei duhovniceşti – podoaba cea mai scumpă a creştinului.
În această lume, Dumnezeiescul Prunc Hristos este izvorul de putere al duhului şi de sprijin în toate împrejurările vieţii, în necazuri și boală. Zi de zi asupra noastră se abat tulburări ucigătoare de suflet, însă dacă Îl avem în inimă pe Hristos, El ne aduce pacea, iar odată cu pacea avem parte de lumină, căldură și linişte. Ce păcat că noi, oamenii, cuprinşi de mîndrie, nu ştim că este mai bine să fii slujitor al lui Hristos decît rege al diavolului, pentru că slujitorul lui Hristos se umple de putere dumnezeiască, iar regele diavolului este doar o amăgire…
Iubiţi slujitori, fraţi și surori în Domnul, în aceste zile sfinte, Vă felicit din suflet cu prilejul Naşterii Domnului, Vă doresc bucurii duhovniceşti și pacea lui Hristos. Inimile să vă fie pătrunse de adevărata dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, în ele să strălucească mereu Lumina cea neînserată.
Să ne străduim ca noul an al bunătăţii Domnului să-l petrecem în ,, …unitatea Duhului, întru legătura păcii” (Efeseni IV, 3). Să sporim în trăire duhovnicească, să ne ostenim astfel, încît fiecare zi să fie marcată de noi împliniri întru slava Domnului nostru Iisus Hristos. Să ne rugăm, ca mila şi harul lui Dumnezeu să tămăduiască neputinţele, să ne aline durerile şi să aducă pace în familiile noastre. Fie ca bucuria, pacea și bună-voirea să ne umple casele, ţara noastră și întreaga lume. Amin.
HRISTOS SE NAŞTE, SLĂVIŢI-L!
Cu dragoste întru Hristos Cel Născut,
† NICODIM
Episcop de Edineț și Briceni
Naşterea Domnului
2018 / 2019
or. Edineț
