Părintele Sofian Boghiu – 108 ani de la naşterea unui iconar de suflete

1773

Părintele Sofian Boghiu (Serghei, din botez), duhovnic şi pictor bisericesc, a fost unul dintre participanţii cei mai cunoscuţi la întâlnirile cultural-duhovniceşti ale mişcării Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim (grupare care a cuprins vârfuri ale clerului ortodox şi ale intelectualităţii creştine laice), între anii 1945-1950.

S-a născut în comuna Cuconeştii-Vechi, Bălţi, dincolo de Prut, pe 7 octombrie 1912. A ajuns frate de mănăstire, la vârsta de 14 ani, la Schitul Rughi, Soroca. După 11 ani de ascultare a primit tunderea monahala în Mănăstirea Dobruşa.

A urmat şcoala de cântăreţi la Dobrouşa şi Seminarul monahal de la Cernica, unde printre colegi l-a avut pe cel care avea să devină patriarhul Teoctist (1986-2007).

La 6 august 1939 a fost hirotonit diacon, în Catedrala din Bălţi, de episcopul Tit Simedrea. După ocuparea Basarabiei a părăsit Mănăstirea Dobrouşa şi, alături de stareţul său şi ceilalţi fraţi din obşte, a ajuns la Mănăstirea Căldăruşani.

În anul 1940 s-a înscris la Academia de Belle Arte din Bucureşti, secţia Artă Decorativă, devenind în 1945, pictor licenţiat. A urmat cursurile Facultăţii de Teologie, în perioada 1942-1946, susţinând lucrarea de licenţă cu titlul: "Chipul Mântuitorului în iconografie".

A fost hirotonit preot la Mănăstirea Antim, pe 15 noiembrie 1945.

În 1958, a fost arestat şi închis, împreună cu alţi membrii din rândul mişcării spirituale "Rugul Aprins". A fost condamnat la 16 ani de închisoare pentru "uneltire contra ordinii sociale prin activitate mistică duşmănoasă". După 6 ani a fost pus în libertate.

A rămas în Mănăstirea Antim până la sfârşitul vieţii pământeşti, slujind cu multă blândeţe şi dăruire de duhovnic şi având sute de ucenici, motiv pentru care a fost numit "Apostolul Bucureştilor". A trecut la cele veşnice în dimineaţa zilei de 14 septembrie 2002, în chilia sa de la Mănăstirea Antim.

La sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, în ziua de 14 septembrie, părintele a fost pomenit de două ori - la ectenia celor vii şi, câteva ore mai târziu, la cei mutaţi la Domnul. A murit chiar în timpul Sfintei Liturghii.

Părintele Sofian Boghiu a pictat multe lăcaşuri din ţară şi din străinătate. Între acestea se află Schitul Darvari (1964 si 1993), Mănăstirea Agapia (1970), Mănăstirea Deir-El-Harf - Liban (1971), Mănăstirea Radu-Vodă-Bucureşti (1973), Catedrala din Homs Siria (1978), Biserica din Hama-Siria (1979).

A predat pictura la seminariile monahale din Mănăstirea Neamţ şi Curtea de Argeş, a organizat ateliere de icoane şi picturi de catapeteasmă la Mănăstirea Plumbuita şi Schitul Maicilor.

Anul acesta, la baștina marelui duhovnic – Cuconeștii Vechi, Republica Moldova, în ziua comemorării sale, 14 septembrie, a fost inaugurată Casa memorială „Părintele Sofian Boghiu”.

"Părintele Sofian a trăit într-o vreme de grele încercări - întreaga perioadă a comunismului - de la care a suferit multe greutăţi, mizerii, ani de temniţă, dar nici suferinţele trupeşti nu l-au ocolit. Şi cu toate acestea, calea vieţii sale duhovniceşti a fost întotdeauna ascendentă: nici necazul, nici strâmtorarea nu l-au împuţinat. Iar la bătrâneţe, ceva din lumina de dincolo de veac a sfinţilor se oglindea pe faţa lui", mărturiseşte părintele Petroniu Tănase, stareţ al schitului românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos.


Articole postate de același autor
1433

Rugăciunea în treburile de zi cu zi

„Rugaţi-vă neîncetat”, spune Sfântul Apostoi Pavel (I Tesaloniceni 5, 17). O casă este binecuvântată când lucrul de zi cu zi este dus la împlinire cu rugăciune. Mâncarea pregătită cu dragoste şi rugăciune e binecuvântare pentru cei ce se împărtăşesc din ea. Ne putem ruga şi în timp ce ne îmbrăcăm, spunând: „Doamne, îmbracă-mă cu dreptatea […]