Părintele Maxim Melinti: ,,Fiecare se apropie în felul său de ceea ce înseamnă ,,Cale, Adevăr şi Viaţă”, important e să ne îngrijim de cei în creştere, încât să avem o societate sănătoasă şi integră’’

358

  Acum șase ani am fost numit preot la biserica ,,Acoperământul Maicii Domnului'' din  localitatea Ghidighici cu binecuvântarea IPS Mitropolit Vladimir și, din prima zi, am crezut de cuviință ca dincolo de aspectul liturgic, tradițional pastoral, să vin cu implicarea și catehizarea celor tineri. Astfel, am încercat ca să-i atragem pe copilași către lăcașul sfânt prin organizarea diferitor evenimente sportive, ecologice, educative, demonstrând că, de fapt, biserica nu este numai locaș de cult, ci și casa în care sunt așteptați toți ca să se simtă aproape de Dumnezeu.

În acest context, am organizat diferite măsuri prin care am confirmat că tineretul este foarte important și are un loc special în comunitatea ortodoxă. Respectiv, adesea organizăm pelerinaje cu biciclete prin mănăstiri, locașe de cult, prin care promovăm un mod de viață sănătos.

  Consider o necesitate extrem de importantă lectura Bibliei, fără care „nu poate exista activitate rodnică, nici îngrijire duhovnicească”, făcând trimite la Omilia a 35-a La Facere a Sf. Ioan Gură de Aur, care spune că „citirea ei (adică a Sfintei Scripturi – n.n.) face sufletul înţelept, înalţă cugetul către ceruri, face pe om plăcut, îl determină să nu se teamă de nimic din cele prezente. Citirea ei este „pavăză mai tare ca diamantul” şi ea dă sufletului o veselie nepieritoare şi o plăcere nesfârşită, îndepărtează răutatea şi îndreaptă spre virtute”. Şi, în general, citirea literaturii cu un conţinut religios-moral poate aduce folos enorm la îmbogăţirea sufletului cu hrană spirituală, atât de necesară tânărului ortodox. Săptămânal, în biserica ,,Acoperământul Maicii Domnului'' din s. Ghidighici sunt organizate lecții biblice pentru enoriași.

O altă modalitate, care contribuie eficient în lucrarea de comunicare a adevărurilor Bisericii, precum și în menținerea trează a conștiinței tinerilor credincioși, este organizarea lecțiilor de pictură bisericească și clasică pentru copii din parohia noastră.

Mai există și multe proiecte ce țin de aspectul social, discuții despre fenomene și probleme cu care se confruntă societatea noastră: tuberculoza, migrația, violența în familie și altele.

Prin toate activitățile dorim ca tinerii noștri să se simtă importanți și implicați în viața parohiei noastre.

Eu mă adresez cu un îndemn frățesc către toți preoții din țara noastră și îi chem să caute modalități, nu neapărat asemănătoare celor desfășurate de noi, ci și alte forme, dar să vină cu o activitate educativă, pe care să o desfăşoare cu dragoste, prin căldura inimii, cu jertfire de sine, cu smerenie şi blândeţe către tineret, având în memorie modelul viu şi sacru – modelul Marelui Învăţător, Domnul nostru Iisus Hristos.

Deşi se resimt schimbări în diverse domenii ale activităţii umane, Hristos şi învăţătura sa rămân aceleaşi mai bine de două milenii. Esenţa, dogma, rămâne neschimbată până astăzi, atâta doar că modalitatea apropierii sau însuşirii celor dumnezeieşti se schimbă de la epocă la epocă, de la societate la societate. Fiecare se apropie în felul său de ceea ce înseamnă ,,Cale, Adevăr şi Viaţă”. Important este să ne îngrijim de cei în creştere, încât să avem o societate sănătoasă şi integră.

                                                                      Maria Cucută - Rujină pentru Altarul Credinței


Articole Asemănătoare
134

Pr. Constantin Sârbu – părintele săracilor

La 30 de ani am venit în Bucureşti. M-am născut la ţară, în satul Vâlcele, lângă Suceava şi am lucrat la colectiv de la 16 ani. O consăteancă mi-a spus: – Nu poţi continua munca la colectiv, eşti slabă, bolnăvicioasă. Hai cu mine la Bucureşti, stai la mine până îţi găseşti serviciu! Părinţii mei erau […]

Articole postate de același autor
476

Să facem rugăciune, nimic nu se face fără voia lui Dumnezeu…

Stareţul Efrem Katunakiotul se ruga şi îi ajuta duhovniceşte şi pe fraţii lui, precum şi pe celelalte rude, care aveau nevoie. Cu toate acestea, niciodată nu i-a vizitat; au trecut zeci de ani până când s-au văzut la Katunakia. „Odată în vis”, ne povestea Stareţul, „l-am văzut pe fratele meu căzând în mare şi mă […]