Actualitate

Orice păcat aduce nefericire atât pentru noi înșine, cât și pentru cei din jur

49

Orice păcat aduce nefericire atât pentru noi înșine, cât și pentru cei din jur. Păcatul este început al despărțirii și al diviziunii, introduce senzația de respingere între noi și alți oameni. Păcatul care nu este dezrădăcinat stă ca o greutate pe inimă și îi îndepărtează pe oameni unii de alții.

Orice biruință asupra păcatului este o recucerire a propriei noastre persoane și a altor oameni pentru viața în bună-înțelegere a tuturor. Prin învingerea păcatului, are o loc o deschidere spre apropierea dintre oameni în virtutea naturii noastre comune: biruind păcatul în sine însuși, omul îl ajută pe semenul său, chiar și fără dorința conștientă a acestuia, să-și descopere trăsăturile luminoase ale sufletului, îl atrage pe acesta spre bine, la prima vedere – într-un mod întâmplător.

Biruind păcatul în sine însuși și readucând la viață trăsăturile bune ale sufletului său, omul descoperă comoara duhovnicească și în semenul său, îl ajută pe celălalt să descopere ceea ce încă nu poate întrezări înăuntrul său. Binele rezonează în cercul acelor oameni care îl au, dar nu îl văd încă. Atâta timp cât păcatul îl stăpânește pe om, omul se teme, într-un fel, de omul de lângă el, însă prin biruirea păcatului dinăuntrul său, omul îl molipsește de bine și pe semenul său, și pe ceilalți oameni din anturajul lor.

Este foarte important să observăm și să ne pătrundem de această idee, pentru că în starea în care ne aflăm de obicei, înăuntrul nostru predomină un simțământ pesimist și ne pare că păcatul stăpânește lumea. Un astfel de pesimism ne reține de la lupta cu păcatul și ne face pasivi în această luptă. În urma cunoașterii superficiale a omului din fața noastră nu vedem și nici nu putem întrezări tezaurului de bine pe care îl deține acel om. Însă celui care biruie păcatul înăuntrul său i se deschid ochii asupra binelui, a acelor trăsături bune dinăuntrul celuilalt om, asupra comorilor sale duhovnicești. Când un om păcătos îl va vedea pe semenul său făcând bine, va dobândi înăuntrul său putere pentru nevoință creștinească.

sursa http://lib.pravmir.ru/library/readbook/390

traducere şi adaptare Adelina Benea


Articole Asemănătoare
86

Cine trebuie să se mândrească şi care să se smerească?

Omule, cine eşti tu că te porţi cu trufie faţă de aproapelui tău: să-l umileşti, să-l vorbeşti de rău, să-l nedreptăţeşti, să-l judeci, să-l minţi, să-l ameninţi, să-i pricinuieşti necazuri, să te răzbuni pe el, să râzi de el, să-l batjocoreşti când pofteşti, să-l furi sau să-l ucizi? Te-a pus cineva judecător? Te-a făcut cineva […]

Articole postate de același autor
4762

Duminica mulţumirii – Vindecarea celor 10 leproşi

„Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât acesta de alt neam?” (Luca 17, 18) “…Omul este cea mai desăvârşită făptură pe care a creat-o Dumnezeu pe pământ. Este coroana creaţiei lui Dumnezeu. Din acest motiv toată dragostea şi grija lui Dumnezeu se îndreaptă spre el. Pronia lui Dumnezeu asigură omului […]