Omule

4272

O lăcomie crâncenă, nebună.
Adună, omule, adună,
Căzneşte, fură, surpă şi omoară,
Îţi trebuiesc putere şi comoară,
Îţi trebuiesc palate şi veşminte,
Să-ţi zacă-n ele hoit şi oseminte.
Morminte, omule, morminte.

Avidă mâna ta se strânge.
Storci aur şi se scurge sânge.
Nădejde, sânge, har, ca un burete,
Le soarbe aurul cu sete,
Şi-n beciul tău zidit înghiaţă
Neprihănita oamenilor viaţă,
Avântul, bucuria, puse bine
De stârvul tău, păstrate pentru tine.

Îmi e ruşine, omule, îmi e ruşine.

Tudor Arghezi


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
5137

Bogații care au găsit fericirea

A fost odată, într-un ținut îndepărtat, un om cu avere multă, numit Ilie. După douăzeci și cinci de ani de muncă, acest om a strâns o avere mare. Toți ziceau: – Ce fericit este Ilie! Are la avere de nu-i mai dă socoteală. N-are de ce să moară. Mai multe nenorociri se abătură asupra casei […]

Articole postate de același autor
7595

Degeaba mergi la biserică, pentru ca ai aceeaşi comportare cu cei care nu merg

Acolo unde locuieşti, nu e vreun bătrân bolnav, care nu are pe nimeni? Tu, care te numeşti creştin, te-ai dus la uşa lui să-l întrebi dacă nu are nevoie de pâine, de lapte, de medicamente?! Cred ca nu! Bine ca ai tu de toate, bine ca se strică mâncarea în frigider, bine că ţi-e şifonierul […]


Foto