Omule

2775

O lăcomie crâncenă, nebună.
Adună, omule, adună,
Căzneşte, fură, surpă şi omoară,
Îţi trebuiesc putere şi comoară,
Îţi trebuiesc palate şi veşminte,
Să-ţi zacă-n ele hoit şi oseminte.
Morminte, omule, morminte.

Avidă mâna ta se strânge.
Storci aur şi se scurge sânge.
Nădejde, sânge, har, ca un burete,
Le soarbe aurul cu sete,
Şi-n beciul tău zidit înghiaţă
Neprihănita oamenilor viaţă,
Avântul, bucuria, puse bine
De stârvul tău, păstrate pentru tine.

Îmi e ruşine, omule, îmi e ruşine.

Tudor Arghezi


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
2712

Dumnezeu clădeşte pentru fiecare om o casă

  Un tânăr bogat, care trăia în desfătările lumii şi de cele sufleteşti nici habar nu avea, avu într-o noapte un vis mântuitor. Se făcea în vis, că ajunsese în Rai şi se desfăta în frumuseţile de acolo, însoţit de Sfântul Petru, care îi dădea explicaţiile necesare. Într-un loc văzu clădindu-se un palat strălucitor. Tot […]

Articole postate de același autor
980

Smerenia, arta de a fi Om!

Omule, învață-te să te smerești, De vrei ca liniștea să o găsești, La inimă, ce-i rău – nu pune Și nu-asculta de biata ,,lume”. A te smeri, înseamnă a ierta: Pe tine, pe dușman și pe prieten, În fiecare zi cu zel a învăța, Un drum din amintiri să-ți faci, mai neted. Omule, învață-te să […]