Omule

2519

O lăcomie crâncenă, nebună.
Adună, omule, adună,
Căzneşte, fură, surpă şi omoară,
Îţi trebuiesc putere şi comoară,
Îţi trebuiesc palate şi veşminte,
Să-ţi zacă-n ele hoit şi oseminte.
Morminte, omule, morminte.

Avidă mâna ta se strânge.
Storci aur şi se scurge sânge.
Nădejde, sânge, har, ca un burete,
Le soarbe aurul cu sete,
Şi-n beciul tău zidit înghiaţă
Neprihănita oamenilor viaţă,
Avântul, bucuria, puse bine
De stârvul tău, păstrate pentru tine.

Îmi e ruşine, omule, îmi e ruşine.

Tudor Arghezi


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
3288

Bogații care au găsit fericirea

A fost odată, într-un ținut îndepărtat, un om cu avere multă, numit Ilie. După douăzeci și cinci de ani de muncă, acest om a strâns o avere mare. Toți ziceau: – Ce fericit este Ilie! Are la avere de nu-i mai dă socoteală. N-are de ce să moară. Mai multe nenorociri se abătură asupra casei […]

Articole postate de același autor
7869

Nu te descuraja niciodată, că Dumnezeu nu ne părăseşte

Părintele Lavrentie era întotdeauna foarte optimist, iar noi deseori cădeam în deznădejde. Odată, văzându-mă supărată, mi-a zis: „Bă tată, să-ţi povestesc ceva. La începutul călugăriei mele eu aveam un duhovnic în Ardeal. Şi când mă duceam la el eram cătrănit aşa cum eşti frăţia ta acum, pentru că, la început, în mănăstire era greu, erau […]