Omul nu trebuie să ca­ute vederile minunate

782

După vederea lui Hristos ca Dumnezeu adevărat şi după dobândirea cu­noaşterii celei dumnezeieşti, părintele mărturiseşte că nu-L mai căuta pe Dumnezeu, ci căuta să se asemene lui Hristos şi să fie schimbat, prefăcut de către El, pe care Îl cunoştea personal şi duhovniceşte. Ce mare adevăr teologic este acesta! Nu căuta „nici un Dumnezeu necunoscut, nelimitat, impersonal sau veşnic, ci pe Hristos”, şi dorea să se asemene Lui şi să se prefacă sub pu­terea acestuia.”

Însă, ca un mare teolog, părintele cunoştea prea limpede din experienţă şi primejdiile care provin din vederea acestei lumini nezidite. Ceea ce arată o teologie sigură, în care el avea discernământ. Nu se entuziasmează exagerat de ceea ce primise el ca pe un mare dar minunat, nu se lasă covârşit de un dezin­teres faţă de celelalte şi îşi reperează pericolele ce provin dintr-un astfel de ma­re dar, între care se află și înşelarea minții, și slava deşartă.

Teologia sa cea statornică, neşovăielnică, se vede din faptul că, deşi Dum­nezeu l-a învrednicit de o astfel de experienţă mare şi cu un dar rar întâlnit, vederea luminii celei nezidite, a împărăţiei lui Dumnezeu, a minunilor ce­reşti, a comuniunii cu Dumnezeu, el este conştient că omul nu trebuie să ca­ute vederile, nu trebuie să încline singur către dorirea vederii lui Dumnezeu, către stările cele înalte, ci să-şi coboare mintea lui în iad şi să trăiască într-o pocăinţă din ce în ce mai adâncă, o durere după Dumnezeu, care curăţă ini­ma de patimi şi eliberează mintea de orice înşelare şi orice închipuire, să simtă neputinţa şi stricăciunea proprie, nevrednicia stării sale. (Părintele Sofronie de la Essex)

Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, p. 148


Articole Asemănătoare
2869

Harul nu este răsplata nevoinței, ci darul lui Dumnezeu

După învăţătura revelată a Bisericii, Dumnezeu este esenţă, natură şi lu­crare, şi dacă natura Sa, firea, substanţa, este de nepătruns omului, lucrarea Sa este posibil să fie simţită, înţeleasă. Lucrarea lui Dumnezeu, precum învaţă Sfântul Grigorie Palama, este dătătoare de viaţă, înţelepţitoare, îndumnezei­toare, astfel toată natura, toată zidirea participă în mod corespunzător stării ei la lucrările […]

Articole postate de același autor
7325

Povestea celor trei copaci

Erau odată într-o pădure trei copaci. Fiecare dintre ei avea pentru sine un vis, o viziune despre viitor. Primul își dorea să fie învrednicit cândva să devină un cufăr de preț, sculptat și cioplit frumos, care să poarte înlăuntrul lui o comoară de mult preț. Aceasta era viziunea și visul lui. Al doilea copac voia […]