Nu există smerenie fără demnitate!

Nu există smerenie fără demnitate!

5187

Când se poate transforma smerenia în prostie și când trebuie să înceteze smerenia, pentru a fi demnitate?

Niciodată nu trebuie să înceteze. Smerenia întotdeauna este demnitate. Nu există smerenie fără demnitate! Iar smerenia nu se transformă în prostie decât atunci când este o smerenie orgolioasă. Când are ea ceva de dovedit. Băi, ce smerit sunt eu!

Ieșeam odată de la catedrală de sus, de la amvon, și coboram pe scările care sunt așa, foarte periculoase – dubios de periculoase -, încât, dacă nu ești atent la coborâre, riști să faci o mișcare mai vrednică decât predica.

Și-am trecut pe-acolo și, când am ajuns jos, o femeie îmi zice:

– Vai, Părinte! Ce predică excepțională!

– Știu! Mi-a zis drăcușorul de cum am încheiat predica: Vai, ce tare ai fost!

Din Părintele Constantin Necula, Cum să ieșim din mediocritate, Editura Agnos, Sibiu, 2014, p. 97


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
43719

7 sfaturi pentru fiica mea (scrisoarea unui tată)

Fiica mea, Ieri parcă erai cât o buburuză. Ai crescut, nu mai ești o puștoaică care așteaptă să-i crească dinții. Și pentru că ai crescut, sufletul mi-a dictat următoarele rânduri: Nu căuta iubirea cu disperare, căci așa nu vei găsi decât iluzie și dezamăgire. Mama ta m-a învățat, când eram noi mai tineri, să am […]

Articole postate de același autor
1755

Fără pocăință, nimeni nu s-ar mântui

Sfântul Marcu Monahul (secolele V-VI) scrie: „Nimeni nu este mai bun şi mai milostiv ca Dumnezeu, dar, cu toate acestea, n-o să-l ierte pe cel ce nu se căieşte de păcatele sale. (…) Toate poruncile se reduc la una singură: cea a pocăinţei. (…) Căci nu vom fi osândiţi pentru mulţimea păcatelor, ci pentru că n-am […]


Foto