Din punct de vedere biologic, izbăvirea din boală poate părea un proces natural și firesc, de vreme ce organismul nostru a fost înzestrat de Dumnezeu cu o capacitate uimitoare de a se apăra, regenera sau vindeca din mers.
Vindecarea este însă un proces mult mai complex, care cuprinde și curățarea sufletului de patimi și recuperarea lui de sub robia păcatului.
Vindecările din Biblie
Sfânta Scriptură este plină de pasaje în care ne sunt prezentați oameni s-au vindecat în mod miraculos numai prin cuvântul Mântuitorului (fie ție după credința ta), prin atingerea de haina Lui (femeia cu scurgerea de sânge de 7 ani), sau prin mâna Lui (soacra lui Petru). Și noi, astăzi, ne putem atingem de Hristos prin împărtășirea cu Sfintele Taine. Nu doar ne atingem de El și de harul Lui, ci ne unim cu El.
„Credința ta te-a mântuit, mergi în pace”, le spunea Hristos Domnul celor care veneau la El cu nădejdea că doar El îi poate ajuta. Înțelegem că Dumnezeu nu doar înlătură boala și face trupul sănătos, ci vindecă și sufletul, partea din noi care bolește de mult timp, fiind cuprinsă de frigurile sau de zăpușeala păcatului. Vindecarea este deci un act complet, săvârșit de Dumnezeu, care se numește mântuire.
Medicii care se pun pe ei în slujba celor suferinzi se fac mâinile prin care Dumnezeu lucrează. Însă pentru ca vindecarea să fie totală și profundă, este nevoie și de intervenția lui Dumnezeu.
Boala se vindecă mai ușor dacă ne și rugăm
Tratamentul medicamentos și celelalte terapii recomandate de medici trebuie însoțite întotdeauna de rugăciune, ca ele să aducă rod, mai ales duhovnicesc. Rugăciunea îi face foarte mult bine bolnavului, acest lucru fiind dovedit științific. Se poate ruga el însuși (dacă acest lucru este posibil), sau se pot ruga cei din jur pentru el.
Vedem că cele mai multe vindecări din Biblie s-au produs ca urmare a credinței celui bolnav, care a cerut sau nu tămăduire bolii sale. Credința se arată a fi deci o condiție definitorie a actului de vindecare.
Modul prin care Domnul ne vindecă reiese foarte clar din Pilda Samarineanului. Hristos este doctorul cel milostiv, care se oprește la toți cei aflați în neputință (fără excepție), se apleacă spre suferința lor cu multă dragoste, le leagă rănile, îi duce la un loc sigur și le poartă de grijă de departe.
Ce să facem, mai precis
Participarea la slujbele Bisericii, împărtășirea cu Sfintele Taine (Trupul și Sângele Mântuitorului) au un efect liniștitor și întăritor asupra celor bolnavi, și sunt prescrise de duhovnici tuturor celor care au probleme de sănătate.
Biserica are de altfel o taină specială pentru bolnavi, numită Sfântul Maslu, la care poate participa bolnavul însuși sau rudele și prietenii lui.
Când avem o boală și începem un tratament, sau mergem la o consultație, sau la o operație, ne putem înfățișa preotului duhovnic, cerând binecuvântarea lui, și prin el, binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu.
Hristos Însuși îi trimite pe cei zece leproși să se arate preoților pentru curățarea lor, spulberând prin aceasta orice neîncredere în mijlocirea preoților.
Pe lângă binecuvântarea duhovnicului, putem face o cruce pe medicamentul luat, rostind în gând o rugăciune scurtă: „Doamne, dacă voiești, poți să mă vindeci”, după modelul leprosului care a cerut curățire de la Hristos.
Ce rugăciuni putem citi
Dacă boala este foarte gravă, trebuie să se roage și cei din familie sau prietenii, și să se dea un pomelnic la o biserică unde se săvârșesc slujbe zilnice.
Se pot citi Paraclisul Maicii Domnului sau acatiste către sfinții doctori fără de arginți sau sfinții care s-au arătat tămăduitori săvârșind minuni chiar și în zilele noastre, precum Sfinții Cosma și Damian, Sfântul Tămăduitor Pantelimon, Sfântul Nectarie din Eghina, Sfântul Luca numit și “Doctorul”, sau ceea ce recomandă părintele duhovnic.
Tratamentul dă roade și când este însoțit de post, dacă bolnavul poate. Pe lângă credință multă, bolnavul trebuie să arate și răbdare în suferirea bolii, fără să cârtească și fără să-și piardă încrederea în ajutorul lui Dumnezeu, căutând să înțeleagă folosul bolii.
Sursa: lataifas.ro
