Năşitul este o chestie de paternitate şi maternitate

1319

Dacă sunteţi necăsăto­riţi, n-aveţi voie să botezaţi cu prietenul vostru ducând lumânarea şi voi bebeluşul în braţe. N-aveţi voie să botezaţi, pentru că se creează o rudenie spirituală, deveniţi părinţi ai aceluiaşi copil spiritual. (...)

Bunul simţ îţi spune următoarea treabă: când mergi la botezat, e normal să fii om cununat. Naşul trebuie să fie om cununat, în general, ca să păstorească alt puştan.

Mai vin câte unii şi bagă la înaintare câte o tânără domniţă: Ştiţi, este fata naşilor noştri de cununie. Şi? Să fie sănătoasă! Ce, am zis că nu poate ţine lumânarea? Da' nu bebeluşul! Are carnet de măritată? Nu. Atunci liber! De ce? Năşitul, în general, este o chestie de paternitate şi maternitate. De ce vin şi vă spun asta? Pentru că s-ar putea ca ea, căsătorindu-se cu un bărbat, să ajungă în situaţia în care el are o disensiune cu familia copilului pe care ea l-a botezat şi nu-l mai interesează copilul. Da? Este una dintre explicaţiile minimale. În general, căutaţi să puneţi copiilor voştri oameni căsătoriţi ca naşi, căsătoriţi legal, în Biserică, şi pentru ca acest prunc să crească cu tată şi mamă, nu într-un singur picior.

Este pierdere de vreme să stăm pe fiecare articol de lege să-l discutăm sau pe fiecare articol de canon. Canonul este unic şi clar. E de bun simţ: nu botează niciodată o singură persoană - decât dacă este văduv, şi nici atunci. De obicei, botează două persoane, bărbat şi femeie. Doamne fereşte de două femei, că se mai întâm­plă să zică: Păi vin fetele naşilor să boteze.

Voi, în general, feriţi-vă a năşi până nu vă căsătoriţi. Nu botezaţi până nu vă căsătoriţi, că, în primul rând, nu sunteţi voi crescuţi cât să puteţi creşte un copil. Ştiţi că toate femeile zic: Of, of, numai mamă să nu fii! Adevă­rat, da' numai Dumnezeu ştie ce înseamnă să fii Tată! Şi atunci, ca să vă împliniţi corect lucrurile, trebuie să fiţi împliniţi voi.

Din Preot Conf. Dr. Constantin Necula, Creștinism de vacanță, Editura Agnos, Sibiu, 2011, p. 77-78


Articole Asemănătoare
325

Nu suntem niciodată singuri când răbdăm încercările

Nu suntem niciodată singuri când luptăm cu ispitele şi când răbdăm încercările. Iubirea lui Dumnezeu şi a sfinţilor iradiază spre noi şi în noi, întărindu-ne. Oare iubirea mamei nu-şi trimite undele ei întăritoare peste fiul aflat în necazuri, chiar dacă el nu o simte? Cu cât e cineva mai desăvârşit, cu atât e mai puţin […]

Articole postate de același autor
986

„Nu fă tu”

Odată [Moș Gheorghe] s-a dus la stâna Mănăstirii Neamț, unde se aflau cei trei frați călugări din Transilvania: Veniamin, Pamvo și Damaschin – vechi ucenici ai bătrânului. Iar ei fiind tulburați i-au spus: – Moș Gheorghe, noi plecăm din Mănăstirea asta, că ne-am smintit! – Dar de ce, drăguță? – Nu mai este mântuire aici! […]