N-avem ochi să ne vedem unii cu alții

7787

Cum vedeți cuvioșia voastră pașapoartele biometrice, e un semn al vremii de pe urmă?

Doamne, ferește! Eu atâta zic… Îi nevoie de rugăciune. Dacă lumea va birui dușmănia, Dumnezeu va face o minune și aiestea n-o să grăbească, o să mai întârzie.

Stii de ce au apărut aiestea? Pentru că n-avem ochi să ne vedem unii cu alții. Că așa spune Mântuitorul: vă urâți, și Eu vă urăsc, vă iubiți, și Eu vă iubesc.Că Dumnezeu e iubitor de oameni. Că spune așa: nu vrea moartea păcătosului, întoarnă-se și să fie viu.

E nevoie să ajungem la o iertare. Nu vezi, dacă într-o familie sunt patru, cinci, șase…n-au ochi să se vadă unul cu altul! Nu mai zic de celălalt, străin. Știi de ce? Că nu ne mărturisim din smerenie, să recunosc că am supărat pe bunul Dumnezeu. Fiecare așa ar trebui, să nu înșele pe celălalt, fiecare să lupte pentru dreptul lui, nu… va să zică eu vreau să iau dreptul meu și îl iau și pe al lui. Se supără Dumnezeu pentru treburile aiestea. Trebuie să fim așa cu milă.

Sursa: Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010


Articole Asemănătoare
320

Cine poate să se plângă că nu a ştiut?

Eu sunt întrebat toată ziua: Cum să ne rugăm, cum? Doamne, Doamne, Doamne, Doamne, dacă zicem, e bun. Pentru că Dumnezeu nu-i supărat pe noi atât de mult, cât pentru faptul că suntem nepăsători. E supărat pentru asta Dumnezeu. Eu v-am făcut şi la Mine nu vă gândiți. Eu vă iau, eu vă fericesc, eu […]

Articole postate de același autor
133

Minunea de pe masa de marmură – femeia care a murit și a înviat

La Țeghea, într-o seară de iarnă Această fascinantă poveste aveam s-o ascult în anul 2001, în seara Lăsatei Secului, într-o îndepărtată mânăstire de maici din părțile Săt­marului: Mânăstirea Țeghea. Din pricina ninsorilor ne­miloase din ultimele zile, doar câțiva mireni se încumetaseră în­tr-acolo. Mă aflam sin­­gur, cu maica stareță Ema­­nue­la, într-o bi­seri­cu­ță ma­­­ra­mureșeană, încon­jurată de câmp, […]