Actualitate

Mollie Perrin, fetița care s-a născut cântărind sub 490 de grame

437

Mollie s-a născut cu o condiție medicală care se numește restricție intrauterină de creștere. Placenta disfuncțională și cordonul ombilical înfășurat în jurul gâtului au împiedicat-o să crească normal în pântece, iar la naștere cântărea mai puțin de 490 de grame.

Medicii i-au dat câteva săptămâni de trait, dar puștoaica, a cărei mânuță la naștere era mai mică decât diametrul verighetei tatălui, i-a uimit pe toți.

Pe 27 aprilie 2016, Mollie a împlinit un an de viață, iar tabloidul britanic The Sun a făcut un reportaj despre ea. Tatăl ei, britanicul James Perrin, de 39 de ani, a declarat pentru reporteri:

Are aproape 5 kg și merge tot mai bine. Poate să stea în picioare și îi ies dinții din față. E uluitor prin câte a trecut și cum a înșelat – în sens bun – așteptările tuturor. Toată lumea îi spune Miracle Mollie și chiar e un miracol.

Până la un sfert din copiii care se nasc prematur (chiar și la 22 de săptămâni de gestație) sau cu greutate foarte scăzută, ca Mollie, reușesc să supraviețuiască, spune un studiu recent publicat în New England Journal of Medicine.

Povești precum cea a lui Mollie ar trebui să fie o sursă de inspirație pentru părinții care se tem de soarta copilului lor. Din nefericire, în multe state din SUA, avortul este permis până la astfel de vârste gestaționale, de peste 20 de săptămâni.

sursa http://stiripentruviata.ro/


Articole Asemănătoare
3856

Polonia: 500.000 de cetățeni semnează pentru prohibiția totală a avortului

O petiție publică în sprijinul proiectului de lege de ocrotire a vieții nenăscute a atins 500.000 de semnatari, ceea ce o califică oficial pentru a fi discutată de Parlament Societatea civilă poloneză continuă să furnizeze modele. Anul 1990 și eliberarea de comunism au găsit aici o societate civilă organizată, cu rădăcini istorice în solidaritatea arătată de-a lungul […]

Articole postate de același autor
5209

Să ne păzim de duhul întristării…

M-a vizitat îndată după 1989 un scriitor care fusese şi el închis şi mi-a spus că a pregătit un plan straşnic privind scrierea unui memorial al puşcăriilor. L-am ascultat mai bine de două ceasuri prezentându-mi „proiectul”, iar la sfârşit, cu entuziasmele în flăcări, mi-a cerut binecuvântarea. I-am spus „nu”. Cum nu, s-a mirat el, crezând […]