Сea mai mare îndeletnicire a Maicii Domnului a fost rugăciunea. Zi de zi se împodobea cu podoabele smereniei, ale răbdării, ale tăcerii, ale iubirii şi ale neprihănirii. Pe cei bolnavi îi vindeca, pe cei scârbiţi îi mângâia, pe cei căzuţi îi ajuta să se îndrepteze, pe cei deznădăjduiţi îi încuraja şi Ie umplea sufletul de nădejde, tărie şi dulceaţă, adăpând inimile tuturor de bucurie, de mângâiere, de dulceaţă, precum şi de dragoste de Dumnezeu, ca o mamă adevărată a milostivirilor.
Mintea ei era călăuzită de Dumnezeu, dorinţa ei era îndreptată spre lucrul cel bun şi vrednic de dragoste şi ura o avea numai asupra păcatului şi asupra pricinuitorului lui, iar ochii ei erau îndreptaţi spre căile cele veşnice ale Cerului. Şi era spre a asculta numai cuvântul lui Dumnezeu. Iar din limba ei revărsa dulceaţa cea dumnezeiască de la Cel Preaînalt şi Veşnic.
Din Diacon Gheorghe Băbuț, Maica Domnului, ocrotitoarea României, Editura Pelerinul Român, Oradea, 1992, p. 29
