Noi trebuie să iertăm şi să cerem iertare, chiar dacă nu ne ştim vinovaţi. În sensul acesta, Mântuitorul ne spune: „…dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împoriva ta, (deci nu numai dacă ai tu ceva împotriva lui, ci şi el dacă are ceva împotriva ta - n. n.), lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău” (Matei 5, 23-24), adică darul dragostei. Vrednicul de pomenire - Părintele Profesor Dumitru Stăniloae considera că, mai uşor înmoi inima cuiva faţă de tine, recunoscându-te vinovat, chiar dacă nu eşti. Bunătatea biruieşte până la urmă răutatea. Trebuie să ştim că acei care ne necăjesc, ne ajută mult la mântuire pricinuindu-ne mari câştiguri sufleteşti, dar cu riscul ca ei să piardă mântuirea. Dacă-i aşa, apoi nu ne vom ruga şi noi pentru ei, ştiind că ei sunt binefăcătorii noştri ?
Cred că de multe ori ne-a frământat mintea următoarea întrebare: De ce atunci când ne cerem iertare de la cineva, el ne închide uşa sufletului său, nevrând să o primească?
Adesea, înclinarea noastră de a ne acoperi greşelile şi a ne dezvinovăţi - pe care cineva a numit-o unealtă a diavolului - nu ne lasă să ne luăm asupră-ne vinovăţia, cum ne este porunca evanghelică, ci ne îndeamnă să o punem în sarcina fratelui nostru, iar pe noi să ne socotim nevinovaţi, ceea ce vădit este o minciună. În același gând, Sfântul Maxim Mărturisitorul lansează exortația: „Te-a blestemat cineva? Nu-l urî pe el, ci pe diavolul care a pus la cale blestemul”.
Aș aminti aici și de acel citat - celebru de altfel - al Fericitului Augustin: „Să nu urăști pe om pentru păcat, nici să iubești păcatul pentru om, ci să urăști păcatul și să-l iubești pe om”. Adică să urăști păcatul și să-l iubești pe păcătos. Să ne rugăm pentru cel ce ne-a greşit, ca să-l ierte şi Dumnezeu pe dânsul, pentru că el a greşit şi faţă de Dumnezeu.Poporul nostru a înţeles foarte bine acest lucru când a spus vorba înţeleptă: Dumnezeu să te ierte! sau Dumnezeu să-l ierte!
Tot aici cred că nu este lipsit de importanță să amintesc cuvintele Fericitului Augustin: „V-a supărat vreun om rău? Iertați-l, ca să nu fie altfel doi oameni răi”.
Redactat dupa http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/interviu/fiecare-om-care-iarta-il-imita-pe-dumnezeu
